Alăptarea la cerere

Până de curând, recomandarea generală a pediatrilor era ca alăptarea să se realizeze după un program prestabilit, cu pauze între sesiunile de alăptare de 3-4 ore.

În prezent, instituÈ›ii precum UNICEF, OrganizaÈ›ia Mondială a Sănătății È™i Academia Americană de Pediatrie susÈ›in È™i încurajează alăptarea la cerere, după ce ultimele studii despre fiziologia laptelui matern È™i dezvoltarea copiilor au arătat că această practică este mult mai benefică. (1), (2)

Principiile alăptării la cerere

Alăptarea la cerere presupune hrănirea bebeluÈ™ului de fiecare dată când acesta dă semnale că îi este foame (preferabil înainte să plângă) È™i încheierea alăptării atunci când copilul îÈ™i pierde interesul. Practic, în această abordare, nu se monitorizează nici durata alăptării, nici pauzele dintre sesiuni, copilul fiind lăsat la sân până când s-a săturat. (3)

BebeluÈ™ul căruia îi este foame manifestă o serie de semnale, inclusiv în timpul somnului, înainte de trezire. Primele indicii: este neliniÈ™tit, începe să se agite, scoate limba, dacă are o mânuță sau un colÈ› de păturică în apropierea feÈ›ei le introduce în gură. Dacă în această etapă nu este pus la sân, începe să scâncească È™i să devină morocănos, ulterior să plângă.

Dacă timp de 3 ore nou-născutul doarme È™i nu dă semnale că îi este foame, este recomandat să fie trezit È™i alăptat.

Pe durata unei sesiuni de alăptare copilul ar trebui, pe cât posibil, să fie pus la ambii sâni, dar trecerea de la unul la altul nu trebuie să fie decisă de mamă, ci să se realizeze atunci când bebeluÈ™ul se opreÈ™te din supt, nu mai are pumnii strânÈ™i sau nu se mai aude cum înghite. MenÈ›inerea la cel de-al doilea sân se face până când copilul arată că este sătul: se desprinde singur de la sân È™i nu mai încearcă să revină sau adoarme la sân. (2), (4)

Avantajele alăptării la cerere

• Alăptarea la cerere È›ine cont de fiziologia organismului copilului, spre deosebire de urmarea unui program strict de alăptare. Studiile arată că un bebeluÈ™ care este lăsat să îÈ™i regleze singur nevoia de hrană are È™anse mai mari să se dezvolte mai bine.
• Alăptarea la cerere ajută la stimularea producÈ›iei de lapte È™i la menÈ›inerea unui flux adecvat. AÈ™ezarea la sân a copilului la solicitarea lui, conform principiului „cerere È™i ofertă” după care funcÈ›ionează alăptarea, va stimula organismul mamei să producă lapte în cantitatea necesară bebeluÈ™ului.
• La alăptarea la cerere copilul se adaptează la variaÈ›iile naturale de cantitate È™i calitate ale laptelui matern È™i îÈ™i ajustează aportul de lapte în funcÈ›ie de conÈ›inutul caloric al acestuia (de exemplu, mănâncă mai puÈ›in când laptele este mai bogat caloric).
• S-a observat că în cazul bebeluÈ™ilor alăptaÈ›i la cerere È™ansele de a se continua alăptarea după vârsta de 1 an sunt mai mari decât la cei la care alăptarea are loc după un program stabilit.
• Când bebeluÈ™ul este pus la sân de la manifestarea primelor indicii că îi este foame (pe care în timp mama învață să le recunoască destul de bine), È™ansele ca el să fie mai cooperant È™i să se ataÈ™eze corect la sân sunt mai mari decât atunci când se respectă un program ce nu ia în seamă nevoile lui (este posibil, de exemplu, ca la ora stabilită de alăptare copilul să fie deja înfometat, ceea ce îl face mai agitat È™i mai greu de liniÈ™tit).
• ConÈ›inutul de grăsimi din laptele matern creÈ™te pe măsură ce mama alăptează mai des, astfel că alăptarea la sân stimulează o mai bună calitate a laptelui. În plus, la începutul alăptării conÈ›inutul de grăsimi din lapte este mai mic, dar creÈ™te odată cu golirea sânului. Copilul alăptat la cerere este favorizat È™i din acest punct de vedere, pentru că mama nu îl mută la celalalt sân decât atunci când bebeluÈ™ul „solicită” acest lucru. Pe de altă parte s-a observat că un consum de lapte matern slab caloric poate duce la apariÈ›ia colicilor, diaree, flatulență.
• Copiii diferă mult în ceea ce priveÈ™te viteza È™i eficienÈ›a suptului, de aceea, dacă accesul la sân este limitat (cum se întâmplă la alăptarea după program), unii copii nu vor reuÈ™i să consume suficient lapte, ceea ce nu e cazul la alăptarea la cerere.
• În timpul puseelor de creÈ™tere, frecvenÈ›a alăptării È™i/sau cantitatea de lapte consumată creÈ™te, ceea ce nu afectează un copil alăptat la cerere, pentru că el va solicita să fie pus la sân ori de câte ori va avea nevoie.
• Alăptarea la cerere este mult mai flexibilă, pentru că nu necesită respectarea unui orar bine stabilit. În plus, nu există restricÈ›ii în privinÈ›a timpului petrecut de copil la pieptul mamei, ceea ce nu interferează cu timpul petrecut la sân pentru suptul non-nutritiv (pentru afecÈ›iune, liniÈ™tire). (2), (3), (5)

Dificultățile privind alăptarea la cerere

• Principalul dezavantaj al alăptării la cerere este că poate duce la oboseală accentuată pentru mamă, cu atât mai mult dacă între alăptări sunt pauze mai mici de 2 ore. Epuizarea este È™i unul dintre motivele pentru care multe mame renunță la alăptare.
• Faptul că nu se controlează durata alăptării È™i a pauzelor dintre sesiunile de alăptare poate determina mama să fie nesigură dacă bebeluÈ™ul mănâncă suficient.
• Identificarea indiciilor pentru foame poate fi mai dificilă la început, dar cu timpul părinÈ›ii se obiÈ™nuiesc să le recunoască.
• Alăptarea la cerere, mai ales la început, când este foarte frecventă È™i mama trebuie să fie tot timpul disponibilă, poate fi foarte dificilă, mai ales dacă se asociază È™i cu privarea de somn a mamei. (6)