Eructația bebelușului

Eructația reprezintă eliminarea din stomacul sugarului, prin cavitatea bucală, a aerului ce a fost introdus odată cu alimentarea. Odată cu eructația, sugarul poate elimina mici cantități de lapte, ambele fenomene fiind normale la această vârstă. (1, 6)

Sugarul, după ce a fost alimentat, fie la sân, fie cu formulă de lapte, se poate simți inconfortabil (este afectată digestia), manifestându-se prin agitație și plâns dacă a înghițit o cantitate crescută de aer. Specialiștii afirmă că lipsa unei eructații corespunzătoare după fiecare prânz, când este posibil sa fie o cantitate crescută de aer prinsă în tubul digestiv, poate duce la apariția colicilor. Există posibilitatea ca acest aer din stomacul și din intestinele sugarului să fie cauza unui somn agitat, cu multiple întreruperi.

Indicațiile favorizării eructației sugarului sunt:

• când acesta este alimentat la sân, după schimbarea unui sân cu celălalt;
• când sugarul prezintă predispoziție la a vomita sau la balonare, este indicat să îi permiteți să eructeze mai frecvent;
• când sugarul devine brusc agitat în timpul alimentației;
• când sugarul a terminat masa. (2, 3, 5)

Dupa vârsta de 2 luni sugarii vor începe să eructeze, să elimine aerul din stomac singuri, fără a mai necesita ajutor, de aceea nu trebuie să vă impacientați dacă nu reușiți să mai faceți sugarul să eructeze. De asemenea, dacă nou-născutul nu eructează după câteva minute și nu pare a se simți inconfortabil, cel mai probabil nu este nevoie ca eructația să aibă loc. (2)

Modalitățile de stimulare a eructației sunt multiple:

• Cea mai frecventă poziție este aceea în care țineți sugarul in brațe, cu bărbia sprijinită pe umărul dumneavoastră, iar cu o mână îl bateți ușor pe spate, în timp ce vă plimbați prin cameră. Odată cu eructația este posibil ca sugarul să elimine și mici cantități de lapte, de aceea este recomandat să folosiți un prosop pe care să îl plasați pe umăr, pentru a nu vă murdări.
• Altă metodă constă în poziționarea sugarului în șezut, în poalele dumneavoastră, în timp ce cu două degete îi susțineți bărbia și cu celelalte îi susțineți pieptul, cu cealaltă mână bateți blând pe spatele acestuia.
• Puteți opta pentru a plasa o pernă pe poale, pe care să așezați sugarul, cu capul pe o parte. Dacă metoda nu este eficientă, puteți încerca prima opțiune. (2, 4)

Pentru a reduce cantitatea de aer înghițită de sugarul alimentat cu formulă de lapte sau alăptat, există o serie de recomandări:

• Țineți sticla astfel încât sa fie lapte în interiorul tetinei și să nu pătrundă aer. Evitați prin această modalitate posibilitatea ca sugarul să înghită o cantitate crescută de aer.
• Țineți sugarul într-o poziție cât mai verticală în timpul alăptării.  
• Gaura tetinei, prin care curge laptele, trebuie să aibă o mărime corespunzătoare, permițându-i laptelelui să curgă suficient de lent pentru a nu forța sugarul să înghită, odată cu laptele, și aer.
• Nu așteptați până când sugarul este extrem de înfometat deoarece, ca umare a senzației excesive de foame, el va înghiți repede laptele, favorizând înghițirea în același timp a unei cantități crescute de aer ce va ajunge în stomac.
• Nu forțați sugarul să mănânce mai mult decât dă semne că ar vrea. Dacă se oprește singur, dacă refuză sânul sau biberonul sau dacă adoarme în timpul alimentării, sugarul se simte probabil sătul.
• Creșteți frecvența eructațiilor pe parcursul unui prânz și nu așteptați până sugarul termină întreaga cantitate pentru a-i permite să eructeze. (3)