Capacitatea funcțională la pacienții Fontan: forța musculară și compoziția corporală ca predictori extracardaci

Context

Procedura Fontan — o abordare chirurgicală paleativă pentru fiziopatologia cu ventricul unic — a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea pe termen lung a pacienților cu cardiopatii congenitale complexe. Cu toate acestea, circulația Fontan este frecvent asociată cu capacitate de efort redusă și disfuncție multiorganică. În timp ce limitările cardiace sunt bine studiate, rolul factorilor extracardaci — funcția musculară periferică și compoziția corporală — în determinarea capacității funcționale la acești pacienți nu fusese sistematic evaluat.

Metodologie

Studiu monocentric pe 30 de pacienți cu circulație Fontan stabili clinic, cu vârste cuprinse între 7 și 33 de ani. Datele colectate au inclus diagnosticul primar preoperator, presiunea medie în artera pulmonară pre-Fontan și parametri biochimici. Evaluările funcționale au inclus: testul de mers 6 minute (6MWT) ca măsură a capacității funcționale submaxiame, forța de prindere (handgrip dynamometry) ca indicator al funcției musculare periferice și compoziția corporală prin impedanță bioelectrică. Au fost efectuate analize de corelație și subgrupare în funcție de istoricul chirurgical (procedura Glenn bidirecțională, tipul Fontan).

Rezultate

Studiul a evidențiat că funcția musculară periferică (forța de prindere) și compoziția corporală se corelează cu capacitatea funcțională evaluată prin 6MWT la pacienții cu circulație Fontan — independent de variabilele cardiace clasice. Markerii biochimici (albumina, hemoglobina, acidul uric) și parametrii pre-Fontan au prezentat asocieri cu forța musculară și capacitatea de efort, reflectând impactul disfuncției multiorganice caracteristice circulației Fontan. Aceste date susțin necesitatea evaluării comprehensive a factorilor extracardaci în programele de reabilitare și urmărire a pacienților Fontan.