Displaziile acromelice la copii: 5 variante genetice noi și caracteristici clinice distinctive

Context

Displaziile acromelice sunt boli rare ale țesutului conjunctiv caracterizate prin statură mică, brahidactilie și rigiditate articulară, cauzate de variante în gene implicate în organizarea matricei extracelulare și semnalizarea TGF-β. Principalele tipuri includ displazia acromicric (genă FBN1), displazia geleofizică (ADAMTSL2), sindroamele Weill-Marchesani (ADAMTS10, ADAMTS17) și osteodistrofia ereditară Albright (GNAS). Diagnosticul diferențial clinic este complex din cauza suprapunerii fenotipice, iar evaluarea moleculară este esențială.

Metodologie

Studiul a inclus 12 pacienți din 9 familii cu displazii acromelice confirmate genetic din Turcia. Opt dintre aceștia au fost urmăriți prospectiv cu o mediană de 8,1 ani. Au fost analizate caracteristicile clinice, radiologice și moleculare, cu identificarea variantelor patogene prin secvențiere genetică.

Rezultate

Distribuția tipurilor moleculare: variante monoalelice în FBN1 (displazie acromicric, n=3) și GNAS (osteodistrofie ereditară Albright/AHO, n=1); variante bialelice în ADAMTSL2 (displazie geleofizică tip 1, n=4), ADAMTS10 (sindrom Weill-Marchesani tip 1/WMS1, n=3) și ADAMTS17 (WMS4, n=1). Au fost identificate 5 variante patogene noi. Statură mică a fost prezentă la toți pacienții.

În displazia geleofizică, talia s-a normalizat la toți pacienții în cursul urmăririi; la 2 pacienți, acromelia inițială și falangele proximale late de pe radiografiile mâinii s-au rezolvat. Caracteristicile comune ale displaziei geleofizice și WMS1 au inclus constituție pseudomusculară, limitare articulară și vârstă osoasă întârziată. Mersul pe vârfuri — prezent în displazia geleofizică — asociat cu statură mică, acomelie și falange proximale late la radiografii sugerează subtipul ADAMTSL2 și reprezintă un semn clinic de alertă important.

Caracteristici specifice subtipurilor: sferoftakia (lentilă sferică) exclusivă pentru sindroamele Weill-Marchesani; dizabilitate intelectuală observată doar la pacientul cu WMS4 (ADAMTS17); osificare heterotopică prezentă la pacientul cu AHO. Studiul subliniază că evaluarea integrată clinico-moleculară este esențială pentru clasificarea și urmărirea corectă a acestor afecțiuni rare.