Zincul în alimentația copilului mic: la ce ajută și din ce alimente îl ia

Ce este zincul și de ce are nevoie copilul de el

Zincul este un microelement prezent în celulele din tot corpul, al doilea cel mai concentrat în organism după fier. Este necesar pentru funcționarea corectă a sistemului imunitar, pentru diviziunea și creșterea celulelor, pentru vindecarea rănilor și pentru descompunerea glucidelor din alimentație. Zincul este implicat și în simțul gustului și al mirosului, iar în sarcină, în primii ani de viață și pe tot parcursul copilăriei, organismul are nevoie de el pentru a crește și a se dezvolta normal. Zincul potențează, în plus, acțiunea insulinei.^[1]

De cât zinc are nevoie copilul, pe grupe de vârstă

Valorile de mai jos sunt cele din recomandările americane de aport (Dietary Reference Intakes), elaborate de Academiile Naționale de Științe din Statele Unite și folosite larg ca referință. Sunt valori orientative, gândite ca medie pe zi — nu o rețetă de respectat la fiecare masă.^[1]

Nivelul zincului din laptele matern este ridicat după naștere și scade pe parcursul primelor 6 luni. De aceea, în jurul vârstei de 6 luni, odată cu primele alimente solide, e important ca din meniul copilului să nu lipsească alimentele care conțin zinc — necesarul între 7 și 24 de luni este de 3 mg pe zi. Pentru sugarii hrăniți exclusiv cu lapte matern, pasul acesta contează cu atât mai mult.^[2] Diversificarea propriu-zisă (ce alimente, în ce ordine, de la ce vârstă) are propriile reguli explicate separat — aici ne oprim doar la zinc.

Din ce alimente își ia copilul zincul

Proteinele animale sunt cea mai bună sursă de zinc. Carnea de vită, de porc și de miel conține mai mult zinc decât peștele, iar carnea brună de pui are mai mult zinc decât carnea albă. Alte surse bune sunt nucile și semințele, cerealele integrale, leguminoasele (fasole, linte, năut) și drojdia. Fructele și legumele nu sunt surse bune de zinc, pentru că forma de zinc din plante este mult mai puțin disponibilă pentru absorbție decât cea din sursele animale — motiv pentru care dietele cu puține proteine și dietele vegetariene tind să fie sărace în zinc.^[1]

Pentru copilul mic, exemplele concrete de alimente cu zinc sunt carnea (vită, porc), peștele, lactatele (iaurt, brânză), leguminoasele și cerealele pentru copii îmbogățite cu zinc.^[2] Practic, un meniu care include de câteva ori pe săptămână carne sau pește, alături de lactate, leguminoase și cereale integrale, acoperă de obicei necesarul fără să fie nevoie de suplimente.

Copiii cu risc mai mare de a nu lua suficient zinc

O analiză sistematică a 30 de studii publicate între 2000 și 2022, pe copii și adolescenți între 2 și 18 ani, a comparat aportul de nutrienți al celor cu dietă pe bază de plante (vegetariană sau vegană) cu cel al copiilor care consumă și carne. Copiii cu dietă pe bază de plante aveau risc de aport insuficient de vitamina B12, fier și zinc, în timp ce în toate grupele — inclusiv la cei care mănâncă carne — a existat risc de aport insuficient de vitamina D și calciu. Autorii precizează că datele disponibile sunt limitate și au nevoie de confirmare.^[3] Dacă familia alege pentru copil o dietă vegetariană sau vegană, discuția despre zinc, fier și vitamina B12 merită purtată cu medicul pediatru sau cu un medic specialist în nutriție, nu lăsată la întâmplare.

Al doilea grup, mult mai frecvent: copiii mici care trec prin faze lungi de mofturi la masă. După prima aniversare, pofta de mâncare scade de obicei brusc, iar copilul devine selectiv, întoarce capul după câteva înghițituri sau refuză să vină la masă. Explicația e firească: ritmul de creștere a încetinit și copilul chiar are nevoie de mai puțină hrană decât înainte.^[4] Problema apare când faza se prelungește mult și copilul rămâne, săptămâni la rând, aproape exclusiv pe câteva alimente sărace în proteine (paste simple, pâine, lapte) — acolo riscul de aport scăzut de zinc, fier și alte minerale devine real și merită discutat cu medicul, nu doar așteptat să treacă.

Semnele unei carențe de zinc

O carență ușoară de zinc nu se arată, de obicei, printr-un semn unic și clar. Printre manifestările legate de lipsa zincului se numără infecțiile frecvente, pofta de mâncare redusă, tulburările simțului gustului și ale mirosului, căderea părului, leziunile pe piele, rănile care se vindecă greu, vederea slabă la întuneric și o creștere mai lentă decât era de așteptat.^[1] Niciunul dintre aceste semne, luat separat, nu înseamnă automat o carență de zinc — multe au alte cauze mult mai frecvente — dar dacă apar împreună, la un copil cu o dietă foarte restrictivă, merită discutate cu medicul pediatru, care poate decide dacă e nevoie de o evaluare suplimentară.

Suplimentele cu zinc — utile pentru răceli sau nu?

Suplimentele de zinc sunt vândute frecvent cu promisiunea că previn sau scurtează răceala. O analiză Cochrane din 2024, care a strâns rezultatele a 34 de studii (8.526 de participanți, 22 de studii pe adulți și 12 pe copii), arată că zincul are un efect mic sau niciun efect asupra riscului de a răci — diferența față de placebo nu a fost semnificativă statistic, iar dovezile au fost de certitudine scăzută. Când zincul a fost folosit pentru a trata o răceală deja instalată, durata răcelii a fost mai scurtă în medie cu aproximativ 2,4 zile, însă tot pe dovezi de certitudine scăzută, iar tratamentul a crescut probabil riscul de efecte adverse ușoare (gust neplăcut, vărsături, crampe abdominale, diaree). Forma cea mai folosită în aceste studii au fost pastilele de supt cu gluconat de zinc, în doze de 45-276 mg pe zi — cu mult peste necesarul zilnic de 3-5 mg al unui copil mic.^[5] De aceea suplimentele cu zinc nu se dau copilului din proprie inițiativă, nici în fazele de răceală; dacă părintele crede că e nevoie de un supliment, decizia și doza se stabilesc împreună cu medicul. Un exces prelungit de zinc poate, la rândul lui, să ducă la deficit de cupru, fier sau magneziu.^[1]

Cum te asiguri, practic, că cel mic are suficient zinc

• Include la mesele principale, de câteva ori pe săptămână, o sursă de proteină animală: carne roșie, pui (mai ales carnea brună), pește.
• Completează cu lactate, leguminoase (fasole, linte, năut), cereale integrale sau cereale pentru copii îmbogățite cu zinc.
• Nucile și semințele, întregi sau tocate, ca și lingurile de unt de nuci, sunt pe lista alimentelor de evitat la copilul mic din cauza riscului de sufocare — se folosesc măcinate fin sau întinse în strat subțire.^[6]
• Dacă cel mic trece printr-o fază de mofturi la masă, nu renunța la varietate — oferă în continuare, fără presiune, alimentele bogate în zinc, alături de ce acceptă deja.
• Dacă familia optează pentru o dietă vegetariană sau vegană pentru copil, discută din timp cu medicul pediatru despre zinc, fier și vitamina B12.
• Nu da suplimente cu zinc „ca măsură de precauție” sau pentru răceli, fără recomandarea medicului.

Concluzii

Zincul se ia cel mai bine dintr-o alimentație variată, cu proteine animale, lactate, leguminoase și cereale integrale, nu dintr-un supliment cumpărat din prevenție. Fazele de poftă scăzută după 1 an sunt, în marea lor majoritate, normale; atenția reală se cere atunci când dieta copilului rămâne, pentru perioade lungi, foarte restrictivă — fie din alegere (vegetariană sau vegană), fie din mofturi persistente. În ambele cazuri, discuția cu medicul pediatru, nu suplimentul luat din proprie inițiativă, este pasul corect.