Când pot să-i dau bebelușului să bea apă?

Primele 12 luni din viața copilului dumneavoastră sunt decisive pentru creșterea, dezvoltarea lui fizică și psihică. Sănătatea lui depinde de alimentația pe care o primește în această perioadă. Alături de alimentație, cantitatea de lichide pe care o primește joacă un rol la fel de important.

Procentul de apă din corpul copilului variază cu vârsta. Dacă în momentul nașterii, organismul lui conține 75% apă, în timpul primului an de viață procentul scade până la 60%. El rămâne aproximativ constant până la pubertate.

Ținând cont de aceste variații, este foarte important să știți cum să vă hidratați bebelușul în primele luni de viață. Nevoile lui de hidratare sunt mult mai mari decât ale unui adult. Întrebarea „când pot să îi dau bebelușului să bea apă?” este o întrebare foarte frecventă în rândul mămicilor.

Când poate primi bebelușul apă?

În ceea ce privește sugarii alimentați artifical (hrăniți cu formulele de lapte corespunzătoare vârstei și adaptate nevoilor lor), nici aceștia nu au nevoie de administrarea suplimentară de apă. Formulele de lapte sunt capabile să asigure hidratarea optimă a sugarului. În cazul lor este foarte important să respectați cu strictețe instrucțiunile de preparare ale formulei de lapte pentru a evita diluarea.

După vârsta de 6 luni îi puteți da bebelușului să bea apă. Acest moment este ideal să coincidă cu începutul diversificării alimentației. Alimentele pe care le introduceți treptat pot realiza hidratarea bebelușului prin conținutul de apă ridicat (supele, iaurtul preparat în casă, fructele). Prin urmare, nu trebuie să considerați că hidratarea se face exclusiv cu apă. De fapt, bebelușul se hidratează la fiecare masă pe care o primește.

Nu vă îngrijorați dacă va refuza apa. De cele mai multe ori este un semn că organismul lui și-a primit întreg necesarul de lichide. Nu încercați să îl forțați pentru că nu o să reușiți decât să îi creați un disconfort.

Cum se dă apă bebelușului?

Apa se dă în cantități mici la sfârșitul mesei sau între mese. Evitați să îi dați apă înainte de mese deoarece va mânca mai puțin. Apa va ocupa o parte din volumul stomacului și nu va mai rămâne spațiu suficient pentru alimente.

Este recomandat să evitați să îi dați să bea apă cu biberonul. Folosiți o linguriță mică sau o cănuță adaptată vârstei bebelușului. Dați-i puțin câte puțin și nu insistați.

Pe timpul verii, când temperatura crește, și nevoia bebelușului de apă va crește. Înainte de vârsta de 6 luni, în cazul sugarului alimentat la sân este recomandat să îl alăptați mai des pentru a compensa pierderile prin transpirație. Unui sugar alimentat cu formulă de lapte îi puteți da (în cazul în care din cauza disconfortului termic transpiră foarte mult) câte o linguriță de apă la interval de 15-30 min. Indiferent de vârstă și de anotimp, este foarte important să nu „înfofoliți” bebelușul cu prea multe rânduri de haine. Pe lângă faptul că va pierde lichide prin transpirație, veți favoriza apariția răcelilor.

Care este necesarul de lichide în primul an de viață?

În primii ani de viață necesarul de lichide al bebelușului se calculează în funcție de greutatea acestuia, pe kilogram-corp.

Nevoile bebelușului de lichide în primele 12 luni de viață exprimate în mililitri pe kilogram în 24 de ore:

• prematur - 170-200 ml/kg – 24 de ore;
• nou-născut la termen - 100-150 ml/kg – 24 de ore;
• 3-6 luni ~150 ml/kg – 24 de ore;
• 9-12 luni - 120-140 ml/kg – 24 de ore.

Foarte important de menționat este că valorile enumerate corespund necesarului total de lichide al bebelușului pe durata unei întrege zile (include apa conținută în lapte, alimente, ceaiuri, fructe).

Ce fel de apă poate să bea bebelușul?

Ținând cont de sistemul digestiv incomplet dezvoltat și de imunitatea scăzută a bebelușului, apa trebuie să întrunească anumite criterii pentru a-l proteja pe cel mic.

Apa de la robinet

• este o primă opțiune;
• de preferat este să instalați un filtru de apă care îndepărtează impuritățile din compoziția ei;
• până la vârsta de 6 luni, este obligatoriu ca apa pe care o utilizați pentru prepararea formulelor de lapte să fie fiartă până la 70°C și ulterior răcită; fierberea este recomandată pentru sterilizarea apei.

Apa îmbuteliată

• fiți atenți dacă pe etichetă este menționată aprobarea Societății Române de Pediatrie;
• riscul apei îmbuteliate este de a conține o cantitate crescută de minerale care depășește necesarul organismului bebelușului și care poate conduce la dezechilibre electrolitice (adică ale mineralelor din corpul bebelușului) extrem de grave; aceste tulburări electrolitice afectează mai ales inima și creierul;
• căutați sortimentele cu oligominerale – conținutul de sodiu (Na) să fie sub 200 mg/L, iar conținutul de sulfat (SO4) să fie sub 250 mg/L.

Apa de fântână

• apa nu trebuie să provină dintr-o sursă de izvor nepotabil (apă de puț, de fântână) deoarece consumul acesteia duce la intoxicația cu nitriți;
• apa de fântână nu trebuie folosită nici la prepararea hranei bebelușului deoarece nitrații din compoziția ei nu se inactivează prin fierbere;
• intoxicația cu nitriți este o intoxicație cu potențial letal dacă nu se administrează tratamentul de specialitate în timp util; efectul final al nitriților este blocarea transportului de oxigen prin sânge, ceea ce va duce la afectarea tuturor organelor interne.

Care sunt consecințele consumului prematur/excesiv de apă?

Apa administrată în exces sugarului înainte de vârsta de 6 luni va avea mai multe consecințe negative asupra întregului său organism.

Deficitul aportului de nutrienți necesari creșterii și dezvoltării armonioase

• apa nu aduce niciun aport caloric suplimentar;
• poate să interfere cu absorbția nutrienților (vitamine, minerale, lipide, glucide) din laptele matern/formule de lapte, scăzând capacitatea tubului digestiv de a le absorbi;
• diluarea formulelor de lapte din dorința de a crește hidratarea bebelușului (sau chiar din dorința de a economisi) va conduce la o afecțiune foarte gravă numită malnutriție protein-calorică (gradul I, II sau III); în primele luni de viață sistemul nervos al copilului are un ritm galopant de dezvoltare; absența nutrienților preluați din formulele de lapte va conduce la dezvoltarea deficitară, în special, a creierului; sugarul poate dezvolta tulburări neurologice grave, irecuperabile.

Intoxicația cu apă

• uneori poate să apară o afecțiune extrem de gravă denumită intoxicația cu apă; aceasta este cel mai frecvent întâlnită înainte de vârsta de 1 an;
• mecanismul ce stă la baza acesteia este faptul că apa în exces va crește volemia (cantitatea de lichid care circulă prin vasele de sânge) și va duce la o „diluare” a electroliților din sânge cu scăderea nivelului sodiului;
• sugarii sunt mai predispuși la acest dezechilibru hidroelectrolitic pentru că alimentația este incapabilă să asigure refacerea completă a nivelului sodemiei; la aceasta se adaugă și imaturitatea rinichilor care nu pot să elimine în mod eficient și rapid apa, contribuind la excesul de apă din corp;
  susceptibilitatea cea mai mare o au sugarii care sunt deshidratați;
  expresia clinică a dezechilibrului electrolitic sunt convulsiile care se pot instala rapid.
  reprezintă o urgență medicală deoarece există riscul instalării comei;
• simptomele intoxicației cu apă sunt: somnolență neobișnuită, iritabilitate sau apatie (schimbarea de dispoziție este primul semn, de obicei), hipotermie (temperatura corpului sub 36°C), edeme – umflarea feței (mai ales în jurul ochilor), convulsii.

Ce măsuri se pot lua în cazul deshidratării bebelușului?

Deshidratarea înseamnă că în corpul sugarului există un deficit de lichide.

Deshidratarea poate apărea în următoarele situații: 

• infecții ale căilor respiratorii superioare (rinofaringite, faringoamiagdalite) - când sugarul nu poate înghiți și apare deshidratarea prin lipsă de aport;
• tulburări gastrointestinale (enterocolite, gastroenterocolite) - deshidratarea survine prin vărsături și diaree.

Riscul de deshidratare este cel mai mare la sugari deoarece au o rată metabolică mult mai mare și un conținut de apă mai crescut. Aceste particularități favorizează pierderi mari de lichide într-un timp foarte scurt. De aceea este important să cunoașteți principalele semne ale deshidratării pentru a ști ce măsuri puteți lua dumneavoastră acasă sau când să vă prezentați cu sugarul la camera de gardă.

În funcție de pierderile lichidiene, deshidratările pot fi ușoare, moderate și severe.

Deshidratarea ușoară

• apare prin lipsă de aport sau în cazul pierderilor lichidiene prin transpirație;
• bebelușului îi este sete (mai mult decât de obicei);
• face mai puțin pipi (fiți atenți la cantitatea de lichid din scutec);
• în rest starea lui generală este la fel ca de obicei (este la fel de vioi).

În această situație rehidratarea se poate face cu cantități mici de lichide, administrate fracționat, numai la recomandarea medicului pediatru. Acesta vă va recomanda fie să îl alăptați mai des, fie să îi mai dați fracționat formulă de lapte praf sau soluții de rehidratare orală.

Deshidratarea moderată

• apare prin pierderi lichidiene suplimentare (diaree, vărsături);
• bebelușul este iritabil (plânge mai mult, e agitat) sau apatic (nu se mai joacă la fel de mult);
• are cearcăne;
• face foarte puțin pipi;
• pare să plângă fără lacrimi;
• fontanela anterioară este deprimată.

În această situație este necesar să vă prezentați cu sugarul la medic deoarece tratamentul unei astfel de deshidratări necesită și administrare intravenoasă de lichide care se face numai sub supraveghere medicală. Pe lângă rehidratare, va primi și tratamentul adresat cauzei care a provocat deshidratarea (enterocolita, gastroenterita).

Deshidratarea severă

• apare prin pierderi excesive de lichide (hemoragii, vărsături frecvente însoțite de scaune diareice apoase numeroase) la care se adăugă lipsa de aport;
• bebelușul este mai mult apatic, somnolent;
• are cearcănele pronunțate;
• nu mai face pipi (nu a mai udat scutecul de mai mult de 4-6 ore);
• are buzele uscate, pârlite;
• limba este uscată;
• plânge fără lacrimi.

Deshidratarea severă reprezintă o urgență medicală, de aceea prezentați-vă în timp foarte scurt la camera de gardă pentru ca rehidratarea să se instituie cât mai repede.