Surse alimentare de iod

Iodul este un mineral întâlnit în mod natural în unele alimente și utilizat pentru fortificarea altora. Este necesar pentru producția hormonilor tiroidieni T3 (triiodotironină) și T4 (tiroxină), esențiali pentru dezvoltarea fizică, neuronală, pentru funcțiile reproductive și metabolism.

Este întâlnit în principal în pește, alge și fructe de mare, dar și în lactate, legume, fructe.

Doza zilnică recomandată de iod în funcție de vârstă

Cu ajutorul hipotalamusului și a glandei pituitare, glanda tiroidă preia iodul din sânge pentru a produce hormonii tiroidieni. Hormonul T3 este necesar pentru dezvoltarea sistemului nervos central, fiind esențial în perioadele de dezvoltare neuronală rapidă, cum ar fi în uter și la copiii în vârstă de până la 3 ani. Cantități insuficiente de iod în aceste perioade pot afecta dezvoltarea normală. De aceea, pe durata sarcinii mamele trebuie să beneficieze de un aport suficient de iod pentru a-i asigura fătului necesarul, dar și după naștere, prin intermediul laptelui matern.

Deficitul de iod poate reduce activitatea glandei tiroide, ceea ce afectează rata metabolismului, deoarece hormonii tiroidieni sunt necesari pentru a converti alimentele în energie. Astfel, deficitul de iod duce la reducerea producției de hormoni tiroidieni, încetinirea metabolismului și implicit creșterea în greutate. Iodul este necesar pentru producția a numeroși hormoni asociați cu funcționarea normală a componentelor sistemului reproducător, cum sunt ovarele, prostata sau sânii.

Deficitul de iod fetal poate cauza hipotiroidism congenital, cretinism, crește riscul de naștere prematură sau avort spontan. (1, 3)

Doza zilnică recomandată de iod este dependentă de vârstă, reprezentând valorile necesare organismului pentru a preveni deficitul și pentru a îndeplini funcțiile în organism.

Vârsta	Necesarul de iod
0-6 luni	110 µg/zi
7-12 luni	130 µg/zi
1-3 ani	90 µg/zi
4-8 ani	90 µg/zi
9-13 ani	120 µg/zi
14-18 ani	150 µg/zi

Surse: American Thyroid Association, Organizația Mondială a Sănătății, Iodine Global Network, UNICEF (1, 3)

Recomandarea generală este de aproximativ 15 µg/kg/zi la bebelușii născuți la termen (0-12 luni). În cazul copiilor prematuri, cantitatea de iod necesară este dublă comparativ cu a bebelușilor născuți la termen, adică 30 µg/kg/zi.

În cazul bebelușilor (0-12 luni) singurele surse de iod trebuie să fie din laptele matern, formulă de lapte și unele alimente, în funcție de perioada de diversificare.
 

Principalele surse alimentare de iod

Cantitatea de iod din alimente este dependentă de solul și/sau apa care a ajutat la dezvoltarea acestora. Cele mai bune surse sunt fructele de mare, algele, peștele, lactatele, cartofii, ouăle etc. Laptele matern este o sursă importantă de iod pentru bebeluși deoarece sânii concentrează activ iod în laptele matern pentru dezvoltarea copilului.

Sursele marine de iod includ algele, fructele de mare, diferite tipuri de pește. Sunt cea mai importantă sursă de iod deoarece animalele și plantele marine pot concentra iodul din apa de mare. Algele marine (kelp, nori, kombu, wakame) sunt surse importante de iod, conținutul putând varia considerabil, ajungând până la aproximativ 3000 µg iod la 1 g de alge uscate.

Lactatele conțin o cantitate de iod dependentă și de metodele de procesare a lactatelor, cum e cazul  iodoforilor. (2)

Conform Institute of Medicine’s Food and Nutrition Board (FNB), un gram de sare iodată conține 77 µg de iod, astfel că un adult are nevoie de mai puțin de 2 g de sare pe zi pentru a beneficia de doza zilnică recomandată de iod, iar un copil de cel mult 1 g de sare, presupunând că niciun alt aliment consumat nu mai conține iod. (1)

Fructele și legumele conțin iod, în funcție de tipul solului unde au crescut. Concentrația de iod din legume și fructe poate varia de la 10 µg /kg la 1 mg/kg. În cazul alimentelor de origine animală cantitatea de iod diferă în funcție de alimentele consumate de animale. Alimentele procesate pot contribui la totalul de iod din organism, din urma sării iodate sau a aditivilor, cum e iodatul de calciu sau iodatul de potasiu, având indicația pe ambalaj. (2, 4)

Iată care sunt principalele surse alimentare de iod:

Aliment	Cantitate de iod (µg/100 g)
Alge marine (în funcție de tipuri)	16-3000 µg/1 g
Sare iodată	77 µg/1 g
Stridii	160
Cod	100
Somon	60
Batoane de pește	50
Cartofi copți	50
Creveți	48
Pâine preparată cu sare iodată	46
Pește Lutjanidae preparat la aburi	40
Brânză cheddar	23
Ouă (2 ouă mari fierte)	22
Înghețată	21
Lapte cu ciocolată	20
Iaurt cu arome	16
Lapte integral	13
Ton	10
Pâine preparată cu sare neiodată	3
Carne de vită, porc sau miel	<1,5
Apă plată (în funcție de locul de proveniență)	0,5-20
Mere, portocale, struguri, banane	<0,5

Sursa: Nutrition Australia (2, 3)

Cum creștem absorbția iodului?

Factori care favorizează absorbția și eficiența iodului în organism

• Fierul este necesar pentru producția hormonilor tiroidieni, astfel că în cazul unui deficit de fier, iodul nu poate fi eficient în organism.
• Seleniul are un rol important în conversia hormonilor tiroidieni, astfel că deficitul de seleniu intensifică efectele deficitului de iod.
• Vitamina A susține biodisponibilitatea fierului, deoarece această vitamină favorizează absorbția mineralului la nivel intestinal, și implicit utilitatea iodului în producția de hormoni toridieni.
• Zincul este necesar pentru ca iodul să producă homonii tiroidieni. (1, 3)

Factori care scad absorbția și eficiența iodului în organism

• Deficitul de fier, seleniu, vitamina A sau zinc reduc eficiența iodului în organism.
• Unii poluanți industriali pot inhiba activitatea iodului, cum este cazul percolatului.
• Elementele goitrogene din broccoli, conopidă, varza de Bruxelles, varză, nap, soia pot bloca absorbția iodului de către glanda tiroidă. Aceste efecte sunt valabile în cazul unui consum ridicat de astfel de alimente, mai ales negătite și când este deja un deficit de iod în organism. (1, 3)