Coșmarurile la copii

Autor: Costin Oana | Actualizat la 07-03-2016, 2930 vizualizări
Coșmarurile la copii
Nu doar adulții se confruntă cu visele urâte, ci și copiii.

Coșmarurile sunt fenomene normale, dar pentru că la vârste mici copiii nu pot face diferența între realitate și imaginar și între realitate și vis, pot trăi mult mai intens coșmarurile, fără să înțeleagă că odată treziți, visul urât s-a încheiat.

De aceea, au nevoie de consolarea părinților pentru a se liniști și întoarce la somn, până când cresc și pot trece mai ușor, chiar singuri, peste aceste evenimente nocturne.

De ce apar coșmarurile la copii?

Coșmarurile reprezintă un fenomen normal la copii, iar cauzele apariției lor sunt variate. Acestea sunt un semn al dezvoltării neurologice și cognitive, modificându-și conținutul odată cu creșterea copiilor. Apoi, pe măsură ce se dezvoltă, copiii află despre lucruri care îi pot răni sau sunt expuși la evenimente negative; conflictele lor emoționale și temerile sunt transpuse în coșmaruri sau favorizează apariția viselor urâte.

Alte posibile cauze pentru coșmaruri pot fi:
  • lipsa suficientă de somn; privarea de somn implică o nevoie mai mare de somn REM în nopțile următoare, ceea ce va crește perioada în care coșmarurile pot să apară și totodată va duce la un conținut mult mai bizar al acestora;
  • administrarea anumitor medicamente;
  • unele probleme de sănătate (de exemplu, febra);
  • traume fizice și psihice prin care a trecut copilul. (7)

Uneori, coșmarurile par să nu aibă nicio cauză. (2)

Conform medicului pediatru Marc Weissbluth, dacă la adulții care se confruntă cu cel puțin două coșmaruri pe săptămână, apariția acestor vise urâte este asociată cu alte tulburări ale somnului (treziri frecvente pe durata nopții, dificultatea de a adormi sau de a menține somnul), iar persoanele sunt mai anxioase și mai neîncrezătoare, la copii coșmarurile nu au fost asociate cu tulburări emoționale sau de personalitate. Există unele presupuneri că anxietatea ar fi totuși o posibilă cauză și la copii, însă nu există deocamdată dovezi clare în acest sens. (3)

Cum evoluează coșmarurile la copii în funcție de vârstă?

În primele luni de viață există supoziții că bebelușii ar avea vise, pentru că petrec o mare parte din somn în etapa REM (prezintă mișcări oculare și zâmbesc). Se presupune că sunt vise rudimentare, nu cu imagini complexe, sunete, gânduri, emoții.
 
Dacă despre prezența viselor în primul an de viață există doar ipoteze, din al doilea an de viață este cert că micuții visează și au coșmaruri, lucru care devine și mai evident pe măsură ce încep să vorbească și să le povestească. (1), (2)

Temele cele mai frecvente care fac subiectul coșmarurilor la copiii mici sunt:
  • la 1 an - retrăirea unor evenimente negative cu care s-au confruntat (o injecție, lătratul unui câine, înțepătura unei albine etc.); la această vârstă copilul nu face diferența între vis și realitate, de aceea când se trezește va fi în continuare speriat.
  • la 2 ani – visele devin mai simbolice, pot visa monștri sau alte lucruri înfricoșătoare care îi pot răni (apar începând de la 2 ani); încep să înțeleagă conceptul de „vis”, dar tot nu pot face pe deplin diferența dintre acesta și realitate;
  • în general - separarea de părinți (coșmaruri în care se pierd de ei sau în care unuia dintre părinți i se întâmplă ceva rău). (1), (2)

Pe măsură ce copiii cresc, coșmarurile devin mult mai complexe, concomitent cu apariția abilității de a deosebi visele de realitate. De exemplu, la 5 ani un copil se poate trezi dintr-un vis și să înțeleagă pe deplin că a visat, dar abia la 7 ani va putea face același lucru și în cazul unui coșmar. Chiar și atunci, însă, teama cu care se trezește poate fi foarte reală.

Între 7 și 11 ani frecvența coșmarurilor scade de obicei, ajungând la mai puțin de un vis urât pe lună. Factorii care înainte stresau preșcolarul (învățarea mersului la toaletă, mersul la grădiniță sau creșă etc.) se rezolvă în mare parte până atunci, urmând ca în perioada pubertății și a adolescenței să se confrunte cu noi surse de anxietate și conflicte. Prin urmare, și coșmarurile se intensifică, deși e greu de spus cu siguranță, având în vedere că adolescenții vorbesc mai puțin cu familia decât înainte. (2)

Cum gestionăm coșmarurile la copii?

Coșmarurile sunt fenomene normale la copii, iar gestionarea lor de părinți ar trebui să se facă cu afecțiune. Micuțul are nevoie să fie liniștit și alinat după un vis urât. Totodată, este important ca părintele să îl ajute să învețe să se auto-liniștească și să recapete încredere în faptul că patul și camera lui sunt sigure.

De multe ori părinții al căror copil doarme în camera lui se întreabă cum ar trebui să procedeze în cazul în care cel mic are un coșmar: să îl lase sau nu să doarmă în patul lor? Pe de o parte există dorința de a-l calma și consola, pe de altă parte există temerea de a nu iniția un nou obicei – dormitul cu părinții.

Psihologul expert în somn, Jodi Mindell, consideră că cei mici pot fi liniștiți în camera lor și părinții pot petrece lângă ei timpul necesar până când se calmează și se simt mai bine. Pe de altă parte, dacă părinții stau prea mult sau dacă îi iau alături de ei în pat este posibil să le întărească micuților temerea că într-adevăr au de ce să se teamă. (1)

Iată câteva recomandări pentru părinți:
  • Unii copii se calmează doar cu simpla prezență a părintelui, alții au nevoie să fie luați în brațe și ținuți astfel până se liniștesc. Copiilor sub 2 ani nu este necesar să le explicați că a fost doar un vis, pentru că la această vârstă nu înțeleg acest concept și nici nu au capacitatea de a face diferența între vis și realitate. În schimb, liniștiți-l și consolați-l.
  • Povestirea visului urât și a trăirilor copilului îl poate ajuta, iar dacă cel mic insistă că este real ce a visat nu încercați să îl contraziceți, ci asigurați-l că este în siguranță în camera lui și că sunteți alături de el.
  • Vorbiți cu micuțul în timpul zilei despre visele urâte pe care le are, însă dacă nu și le mai amintește, nu insistați.
  • Înainte de culcare îi puteți arăta copilului cum se formează umbrele, cum obiectele din cameră rămân în același loc când se stinge lumina, petreceți timp cu el în întuneric, pentru a se obișnui și a nu se speria mai tare când se trezește dintr-un vis urât. Folosiți-vă de jocuri și povești pentru a fi mai pe înțelesul lui.
  • Dacă cel mic insistă să lăsați lumina aprinsă în cameră, folosiți fie o intensitate minimă, fie luminile de veghe, pentru a putea readormi repede.
  • Cu copiii mai mari puteți vorbi despre strategii de auto-liniștire, rugându-i să își imagineze scene plăcute și relaxante pentru ei. De asemenea, puteți discuta despre găsirea unui final fericit pentru visul urât pe care tocmai l-a avut.
  • Când copilul are în repetate rânduri același vis urât (coșmar recurent), este necesar să aflați care este sursa temerilor sale din viața reală, pentru ca ulterior să luați măsuri pentru a o reduce/elimina. (1), (4), (5)

Dacă cei mici se confruntă des cu coșmarurile pentru o perioadă de 1-2 luni și nu reușiți să îndepărtați cauzele, este indicat să luați în calcul adresarea către un specialist (psiholog sau pediatru).

Cum putem evita apariția coșmarurilor la copii?

Nu toate coșmarurile pot fi evitate (coșmarurile sunt totuși un semn al dezvoltării cognitive), însă putem reduce posibilitatea apariției acestora.
  • Asigurați-vă că un copil doarme suficient. Odihna corespunzătoare poate scădea atât frecvența, cât și intensitatea coșmarurilor.
  • Evitați expunerea copiilor la povești, jocuri, desene animate, filme sau alte programe cu un conținut violent sau înfricoșător, pentru că și acestea pot contribui la apariția coșmarurilor (atât înainte de culcare, cât și în restul timpului).
  • Asigurați-vă că cel mic știe că este în siguranță la culcare și că în caz de nevoie, sunteți aproape de el și îi răspundeți prompt.
  • Un obiect de siguranță (o jucărie preferată, de exemplu), pe care copilul să îl aibă permanent alături îi va ajuta să fie mai liniștit la culcare și pe parcursul nopții.
  • Dacă micuțul doarme în camera lui, puteți lăsa ușa deschisă, pentru a nu se simți izolat de restul familiei.
  • Obișnuiți copilul cu o rutină de somn relaxantă. (1), (4), (6), (7)

Citiți aici mai multe informații despre rutinele de somn.
Bibliografie:
(1)Sleeping through the Night, Jodi A. Mindell
(2)Solve your child s sleep problems – Richard Ferber
(3)Healthy Sleep Habits, Happy Child - Marc Weissbluth
(4)The Happy Sleeper: The Science-Backed Guide to Helping Your Baby Get a Good Night s Sleep, Heather Turgeon and Julie Wright
(5)Nightmares, link: http://raisingchildren.net.au/articles/nightmares.html
(6)Children and Bedtime Fears and Nightmares, link: https://sleepfoundation.org/ask-the-expert/children-and-bedtime-fears-and-nightmares/page/0/3
(7)Nightmares, link: http://www.cyh.com/HealthTopics/HealthTopicDetails.aspx?p=114&np=141&id=1678
Alte articole:
Satisfăcut de serviciile pediatrului tău?
Recomandă un Medic
Secțiuni:
Îngrijirea copiilor

Totul despre îngrijirea copilului, in fiecare etapa a vieții sale: nou-născut, sugar, copil mic.

Alimentație

Alăptare, diversificare și principii de alimentație corectă a bebelușului și a copilului mic.

Somnul la copii

Despre fazele somnului la bebeluși, necesarul de somn și cum trebuie educat copilul pentru un somn fără probleme.

Dezvoltarea normală a copilului

Această secțiune răspunde la întrebarea: Bebelușul meu este normal din punct de vedere fizic și neurologic?

Educația copiilor

Informatii bazate pe surse oficiale si dovezi stiintifice privind modul in care trebuie sa te comporti cu copilul tau.

Afecțiuni întâlnite la copii

Informații complete despre cele mai frecvente boli ale bebelușilor și copiilor mici prezentate pe înțelesul părinților.

Articole recente:
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.