Terorile nocturne

În timpul nopții, copilul care dormea profund coboară din pat, începe să strige sau să plângă necontrolat și are o privire confuză? Iar dacă încercați să îl liniștiți sau să îl luați în brațe vă respinge? Este posibil să treacă printr-o teroare nocturnă, un eveniment care perturbă somnul, dar care este inofensiv și care se rezolvă în general de la sine, odată ce copilul crește.

Spre deosebire de coșmaruri, terorile nocturne sunt mult mai dramatice ca manifestare, copilul nu poate fi liniștit, iar a doua zi nu și le mai amintește. În plus, o teroare nocturnă este mult mai puțin traumatizantă pentru un copil decât este un coșmar. (1)

Denumiri alternative:

• terori de somn
• tulburarea terorilor de somn
• pavor nocturn
• pavor nocturnus

Ce sunt terorile nocturne?

Teroarea nocturnă este o parasomnie (tulburare a somnului), care apare atunci când copilul se află într-o stare disociată de somn și veghe (este suficient de treaz ca să realizeze comportamente complexe, cum e coborâtul din pat, dar suficient de adormit ca să nu fie conștient sau să-și amintească a doua zi acest eveniment). Activitatea cerebrală a copilului care are o teroare nocturnă indică stări simultane de veghe și de somn.

Durata unei terori nocturne poate fi între 10 și 30 de minute. Aproximativ 5% dintre copii au terori nocturne. Acestea apar la copiii mici și la preșcolari, iar intervalul de vârstă când acestea sunt cele mai frecvente este între 5 și 7 ani. La adolescenți, procentul celor care au terori de somn scade la 2.5%.

Teroarea nocturnă apare de obicei la finalul primelor cicluri de somn, în prima jumătate a nopții, în stadiul 4 al somnului non-REM (somnul fără vise), atunci când are loc tranziția spre un somn mai ușor sau spre trezire.

Episoadele de teroare nocturnă nu sunt foarte frecvente, apar de obicei de maximum 1-2 ori pe lună. (1), (2), (3), (4)

Copilul care are o teroare de somn:

• plânge puternic, țipă;
• tremură, transpiră, are fața roșie, are o respirație accelerată;
• ochii săi pot fi deschiși, dar privirea nu este focalizată, ci mai degrabă confuză sau fizează un anumit punct;
• pupilele sunt dilatate;
• deși își vede părinții, nu îi recunoaște și nu reacționează la încercările lor de a-l liniști;
• este posibil să îi respingă pe părinți dacă încearcă să îl țină în brațe;
• poate sări din pat, deplansându-se prin cameră ca și cum ar fugi de ceva;

Când teroarea nocturnă se încheie, copilul reintră de obicei în starea de somn. Dacă totuși se trezește, trezirea este de scurtă durată și revine repede la somn. A doua zi micuții nu își mai amintesc terorile nocturne, spre deosebire de coșmaruri, despre care mai pot avea amintiri. (4), (5)

De ce apar terorile de somn?

Copiii care au terori nocturne au o predispoziție genetică spre aceste parasomnii, după cum sugerează studiile realizate pe frați gemeni și pe copiii care aveau cel puțin un membru în familie cu parasomnii.

Există însă și factori care pot favoriza apariția terorilor de somn:

• probleme de sănătate (apneea obstructivă de somn, refluxul, sindromul picioarelor neliniștite, febra);
• oboseala copilului (nu doarme suficient, nu se respectă ora de culcare/programul de somn);
• anxietatea micuțului (produsă de un eveniment în familie: divorțul părinților, plecarea unui părinte în delegație, o întâmplare nefericită etc);
• stimuli fizici (lumini sau zgomote puternice în timpul somnului copilului, dormitul într-un loc nefamiliar pentru cel mic, o vezică urinară plină care determină ieșirea din somnul profund). (4), (6)

Ce pot face părinții?

În timpul unei terori de somn a copilului

Este important să vă mențineți calmul, pentru că de multe ori terorile nocturne par mai înfricoșătoare pentru părinți decât sunt pentru copil.

Încercările de a-l trezi nu au succes de cele mai multe ori (dacă reușiți să îl treziți, va fi speriat și confuz), de aceea asigurați-vă mai degrabă că nu coboară din pat și că nu se rănește. Îl puteți ține în brațe dacă observați că îi face bine și îl liniștește. Evitați însă să strigați la el sau să îl scuturați, pentru că îi puteți accentua starea de supărare și frică. Vorbiți-i pe un ton blând, liniștitor. Dacă a coborât din pat, ajutați-l (fără să îl forțați sau bruscați) să revină în pat. Rămâneți alături de micuț până când reintră în starea de somn relaxat și liniștit.

În general

Încercați să respectați ora de culcare și programul de somn al copilul și nu îl lăsați să ajungă la supra-oboseală, pentru că în aceste condiții este mai probabil să se confrunte cu o teroare nocturnă.

Dacă sunt și alte persoane care se ocupă de copil (bunicii, bona), informați-i despre terorile nocturne și asigurați-vă că știu cum să le gestioneze.

O metodă de a gestiona terorile de somn constă în notarea orei la care are loc de obicei acest eveniment nocturn și de a trezi copilul imediat înainte să apară teroarea de somn, urmată de liniștirea lui și ajutarea să revină la somn. Metoda ar putea fi de ajutor, însă în privința eficienței sale nu există decât studii de caz.

Chiar dacă cei mici nu își mai amintesc în ziua următoare despre teroarea nocturnă, puteți discuta cu ei despre fricile sau grijile pe care le au și care le-ar putea induce aceste evenimente nocturne. (2), (4), (5)

Când ar trebui consultat medicul?

Deși în general terorile nocturne sunt inofensive și nu au efecte asupra sănătății celor mici, în unele situații este indicat să consultați pediatrul:

• copilul are convulsii în timpul unei terori nocturne;
• o teroare nocturnă durează mai mult de jumătate de oră;
• episoadele de teroare nocturnă sunt foarte frecvente și împiedică micuțul să se odihnească adecvat;
• copilul este speriat și în timpul zilei;
• terorile nocturne sunt însoțite de alte simptome;
• copilul refuză să mai meargă la somn din cauza terorilor nocturne;
• comportamentele din timpul unei terori nocturne sunt periculoase (copilul sare din pat, se lovește de obiectele din cameră, aleargă pe scări etc).

Puteți ține un jurnal al somnului copilului, în care să notați orele la care adoarme și se trezește, nopțile în care apar terorile nocturne, durata și intervalul orar în care au loc, alte simptome care le însoțesc, medicația pe care o ia micuțul (dacă este cazul), schimbări care au avut loc în familie și/sau în mediul de somn al copilului. Toate aceste informații vor putea ajuta pediatrul în stabilirea unui diagnostic și identificarea cauzelor. (2), (7)