Sforăitul la copii

Sforăitul reprezintă o problemă destul de frecventa cu care se poate confrunta orice persoană, indiferent de vârstă sau sex. Conform studiilor, sforăitul ocazional poate fi prezent la până la 40% dintre copii și până la 49% la adulți. Sforăitul cronic (n.r. definit ca sforăitul pentru cel puțin trei nopți pe săptămână) este prezent la 2,4–15% la copii și la 10–36% dintre adulți. Caracterizat printr-un zgomot deranjant pentru cei din jur, sforăitul poate semnala o problemă medicală gravă, care necesită evaluare de urgență, însă nu întotdeauna este valabil acest lucru. De fapt, în majoritatea cazurilor, sforăitul ocazional nu este cauzat de o condiție medicală și nici nu semnalează o problemă de somn sau de respirație. (1, 2, 3)

Sforăitul la copii apare atunci când există un blocaj al fluxului de aer prin gură și nas, sunetele rezultate fiind cauzate de lovirea reciprocă a țesuturilor din partea superioară a căilor respiratorii. Sforăitul la copii este remarcat de părinte sau de către persoana alături de care copilul doarme și provoacă de multe ori îngrijorări. Pentru a reduce nivelul de stres al părintelui, dar și pentru a trata o eventuală patologie care a cauzat sforăitul la copil, se recomandă prezența la medic pentru o evaluare amănunțită. În majoritatea cazurilor, sforăitul poate fi ameliorat după depistarea și tratarea condiției de bază, care a determinat apariția sa. (1, 2, 4)

Cauze și factori de risc

Sforăitul la copii poate semnala numeroase probleme de sănătate, precum apnee în somn, hipertrofie adenotonsilară, obezitate sau amigdalită. Alergiile sezoniere, astmul, expunerea la fumul de țigară sau deviația de sept pot fi, de asemenea, potențiale cauze ale sforăitului la copii. Copiii cu comorbidități medicale semnificative sau al căror sforăit durează pentru mai multe luni consecutive ar trebui să fie îndrumați pentru evaluarea de specialitate a somnului. În cazul copiilor mai mari cu sforăit intermitent sau fără comorbidități medicale semnificative, pentru gestionarea sforăitului se pot încerca o serie de combinații de intervenții medicale și chirurgicale. (1, 2, 5)

Semne și simptome

Sforăitul este un sunet ușor de recunoscut, care apare în timpul somnului și care avea intensități foarte ridicate, fiind uneori suficient de puternic pentru a nu permite membrilor familiei să se odihnească. Părinții care sunt îngrijorați de sforăitul copilului lor ar trebui să discute cu un medic pediatru. Deși unele sforăituri pot fi normale, diferite semne și simptome pot indica posibilitatea unor tulburări de somn. Principalele semne de atenționare pentru sforăitul unui copil sunt:

• sforăitul pentru trei sau mai multe nopți pe săptămână;
• sforăit însoțit de gâfâituri;
• dificultăți de respirație în timpul somnului.

Alte probleme care apar simultan cu sforăitul pot ridica îngrijorări suplimentare:

• dureri de cap la trezire;
• dificultăți de concentrare sau de învățare;
• pierderi de urină pe timpul nopții;
• modificarea culorii pielii;
• somnolență în timpul zilei;
• creșterea nejustificată în greutate;
• diagnosticul tulburării de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD). (5, 6)

Diagnostic

Sforăitul la copii poate fi un indicator al apneei obstructive de somn, dar și al altor condiții medicale cu potențial sever pe termen lung. Din acest motiv, în cazul sforăitului cronic sau însoțit de alte simptome, se recomandă vizita la medic. Dacă sunteți îngrijorat cu privire la sforăitul copilului, vizitați medicul pediatru pentru a afla dacă este necesar un studiu de somn sau o examinare ORL. Un studiu al somnului va determina gradul de obstrucție al căilor respiratorii, în timp ce examinarea la medicul otorinolaringolog (ORL) este necesară pentru evaluarea structurilor căilor respiratorii, în vederea depistării unor anomalii. (7, 8)

Tratament

Efectuarea unor modificări ale stilului de viață ar putea ajuta la oprirea sforăitului, dacă acesta perturbă somnul copilului. În cazul în care copilul este supraponderal sau chiar obez, pierderea în greutate ar putea ajuta la oprirea sforăitului. Dispozitivele anti-sforăit pot ajuta uneori la ameliorarea sforăitului, dar nu abordează cauza sforăitului și multe dintre dispozitivele sunt concepute pentru adulți. Schimbarea pernei copilului ar putea fi o opțiune mai eficientă. (3, 4)

În cazul în care diagnosticul este acela de adenoidită cronică sau amigdalită cronică, medicul poate sugera îndepărtarea amigdalelor și adenoidelor. Chirurgia poate fi indicată inclusiv în tratarea deviației de sept sau a apneei, alte posibile cauze ale sforăitului la copii. În tratarea apnee, dacă intervenția chirurgicală este prea riscantă sau nedorită, se poate opta pentru tratamentul cu CPAP (o mască nazală este purtată de copil în fiecare noapte). (3, 4)