Ce faci dacă: copilul şi-a pierdut cunoştinţa (a leşinat)

Leșinul reprezintă o pierdere temporară a conștientei și a controlului asupra posturii corporale. Însoțit adesea de slăbiciune musculară, leșinul poate duce la căderea sau pierderea temporară a echilibrului. Leșinul apare atunci când fluxul de sânge către creier este redus pentru o perioadă scurtă. Leșinul poate fi experimentat de oameni de toate vârstele și este, în general, un răspuns temporar al organismului la anumite condiții sau stimuli. Leșinul la copii este în general mai frecvent decât la adulți, deoarece organismul copiilor este în dezvoltare, aceștia fiind mai sensibili la factorii externi. (1, 2, 3)

Când este leșinul o problemă severă?

De obicei, leșinul este de scurtă durată, iar persoana revine la cunoștință fără a necesita tratament medical de urgență. Cu toate acestea, este important să se identifice cauza leșinului și, în unele cazuri, poate fi necesară evaluarea medicală pentru a exclude probleme grave sau pentru a implementa măsuri preventive. Deși leșinul în sine este în general o reacție benignă a organismului la anumite condiții, există anumite situații în care leșinul poate semnala probleme mai grave, care necesită atenție medicală imediată.

Este necesară vizita de urgență la medic în situația în care:

• pierderea conștienței persistă pentru o perioadă îndelungată sau copilul nu revine la normal;
• copilul experimentează episoade frecvente de leșin sau episoadele se repetă în mod regulat;
• leșinul apare brusc, în timpul activităților cotidiene obișnuite sau fără un motiv aparent;
• pierderea conștienței se asociază cu alte simptome severe (precum convulsii, dificultăți de respirație, durere toracică sau pierderea controlului funcțiilor asupra corpului)
• copilul are antecedente medicale, cum ar fi tulburări cardiace, epilepsie sau alte afecțiuni. (5, 6)

Ce cauzează leșinul la copii?

Leșinul la copii poate fi provocat de diverși factori, iar cunoașterea și înțelegerea acestora este esențială pentru a preveni recurența leșinului. Principalele cauze care duc la pierderea stării de conștiență la copil includ:

• desidratarea (consumul unei cantități insuficiente de lichide poate duce la scăderea tensiunii arteriale și, în consecință, la leșin);
• alimentația inadecvată (un aport alimentar insuficient poate afecta nivelul de zahăr din sânge, contribuind la leșin);
• oboseala excesivă (facilitată de activitatea fizică intensă sau de neglijarea somnului, oboseala poate contribui semnificativ la apariția leșinului);
• stresul sau anxietatea (copiii pot fi sensibili la factori de stres, iar situațiile tensionate pot provoca leșin);
• infecțiile (pot afecta starea generală a copilului și pot duce la pierderea de scurtă durată cunoștinței);
• expunerea prelungită la căldură (copiii sunt mai sensibili la schimbările de temperatură și pot experimenta pierderea stării de conștiență în cazul expunerii prelungite la căldură).

Există, de asemenea, o serie de afecțiuni care pot duce la apariția leșinului. În cazul neglijării acestor condiții, copilul poate experimenta probleme pe termen lung, leșinul fiind în general experimentat în mai multe rânduri. Printre condițiile care pot fi asociate cu leșinul la copii se numără:

• anumite tulburări metabolice, cum ar fi hipoglicemia sau boala Addison (dezechilibrele în nivelul de zahăr din sânge sau în alte substanțe chimice, asociate cu tulburările metabolice, pot provoca episoade recurente de leșin la copii);
• anomaliile cardiace sau respiratorii (problemele la nivelul inimii sau ale sistemului respirator pot afecta oxigenarea corectă a sângelui și pot duce la pierderea temporară a cunoștinței);
• anumite afecțiuni neurologice, precum epilepsia sau migrenele (episoadele de convulsii sau durerile de cap severe pot determina pierderea temporară a cunoștinței);
• tulburările de coagulare a sângelui, cum ar fi hemofilia (pierderea bruscă de sânge poate afecta aportul de oxigen către creier și poate determina pierderea temporară a cunoștinței). (1, 2, 3)

Semnele leșinului la copii

Anumite semne pot să apară înainte de instalarea stării de leșin, iar recunoașterea promptă a acestora poate facilita intervenția rapidă și eficientă. Principalele semne care pot indica leșinul iminent:

• paliditatea sau pierderea culorii naturale a pielii (observarea paloarei accentuate, în special în zona feței, poate indica o posibilă scădere a fluxului sanguin către piele, semnificativă pentru leșin);
• transpirație excesivă (atunci când tensiunea arterială scade, organismul poate reacționa prin creșterea transpirației, pentru a încerca să mențină temperatura corporală în parametrii normali);
• scăderea bruscă a nivelului de energie sau senzația de slăbiciune (simptom care poate indica o scădere rapidă a tensiunii arteriale și care poate preceda pierderea cunoștinței);
• amețeală sau senzație de leșin (copiii pot comunica, prin schimbări în comportamentul sau prin expresia facială, senzații de amețeală sau de leșin înainte de a leșina). (1, 2)

Ce poți face dacă copilul tău a leșinat?

Dacă te confrunți cu situația în care copilul tău a leșinat, iată câțiva pași importanți pe care îi poți urma:

• verifică respirația și pulsul (dacă observi dificultăți în respirație sau lipsa pulsului, sună imediat la serviciile de urgență);
• așază copilul în poziție culcată, cu picioarele ridicate (poate ajuta la îmbunătățirea fluxului sanguin către creier);
• desfă hainele strâmte (verifică dacă hainele copilului sunt prea strânse și, dacă este cazul, desfă-le pentru a facilita circulația sângelui);
• oferă copilului lichide (dacă există suspiciunea de deshidratare, oferă copilului lichide pentru a-l ajuta să se hidrateze);
• cere ajutor medical (dacă leșinul persistă sau există alte simptome preocupante, apelează serviciul de urgență).

Este natural să te panichezi în momente tensionate, dar este esențial să rămâi calm pe tot parcursul parcurgerii pașilor menționați. Copiii pot resimți anxietatea părinților, astfel că o stare pozitivă de spirit a părintelui poate oferi un sentiment de siguranță copilului. Deoarece oricând pot să apară modificări ale stării generale a copilului, este important să-ți adaptezi acțiunile la circumstanțe specifice și să fii pregătit să soliciți ajutor profesional atunci când este necesar. (1, 2, 4)