Copilul nu mai respiră

Autor: Protesi Elena Adina | Actualizat la 17-11-2016, 3091 vizualizări
Copilul nu mai respiră

Încetarea actului respirației este o situație amenințătoare de viață în cazul în care nu se intervine de urgență. În astfel de situații, primul ajutor poate fi acordat de către o persoană instruită în acest sens sau de către echipajul medical specializat.

Cauzele opririi respirației sunt variate, iar pașii ce trebuie urmăriți se realizează în funcție de situația dată. Astfel, cunoașterea protocolului de urgență și aplicarea manevrei Heimlich sau a resuscitării cardio-pulmonare, în funcție de cauza încetării respirației sunt utile, iar în anumite situații, indispensabile.

Despre manevra Heimlich la sugari găsiți mai multe informații aici.

Primul pas în recunoașterea acestei situații de urgență este identificarea dificultății respiratorii. Copilul necesită o atenție deosebită, cu precădere în timpul jocului și mesei. Observarea atentă a comportamentului copilului și decelarea unor posibile semne sau simptome prodormale, ce pot fi prezente în anumite situații de asfixiere, devin salvatoare de viață, cu posibilitatea acordării primului ajutor în timp util.

 

Semnele insuficienței respiratorii

Semnele care arată că micuțul nu primește suficient aer și implicit, oxigen, sunt:

  • cianoza (colorație albastră-vineție a pielii) periorală, a buzelor sau a patului unghial - apare în momentul în care nivelul ogixenului în sânge este scăzut;
  • deschiderea largă a narinelor în timpul inspirației - indică faptul că este necesară depunerea unui efort suplimentar pentru primirea unei cantități suficiente de aer;
  • transpirația - apare în momentul în care frecvența respiratorie este crescută și i se asociază tegumentele reci;
  • wheezingul, sunetul produs în timpul actului respirator - apare în situația în care diametrul căilor respiratorii este diminuat sau parțial obstruat;
  • stridorul, specific spasmului sau obstrucției laringelui (respirație șuierătoare);
  • instalarea stării de oboseală (fatigabilitate);
  • retracțiile peretelui toracic - pot sugera dificultatea respiratorie prin pătrunderea insuficientă a aerului în plămâni;
  • creșterea ritmului respirator (>16 mișcări respiratorii pe minut);
  • creșterea frecvenței cardiace. (7)


De ce copilul nu mai respiră?

Oprirea respirației are cauze multiple, însă una dintre cele mai incriminate situații la copii este obstrucția căilor respiratorii cu obiecte de joacă de calibru mic sau alimente. Înecarea cu alimente sau obiecte de calibru mic poate deveni amenințătoare de viață și este mai frecventă la copiii cu vârsta mai mică de 4 ani. În funcție de localizarea obiectului străin sunt decelate semne diverse. Stridorul sau wheezingul apar când obiectul străin este localizat la nivelul laringelui, rareori însă, poate cauza asfixie. Localizarea la nivelul unei bronhii, cel mai frecvent dreapta, cauzează colapsul lobului pulmonar. De reținut este faptul că cei mici necesită atenție deosebită în timpului jocului și mesei.

Despre riscul de înecare sau asfixiere cu alimente ale celor mici citiți pe larg aici.

Alte cauze posibile ale obstrucției parțiale sau totale a căilor respiratorii la pacientul pediatric sunt:

 

  • mase tumorale de natură benignă (hemangioame, papiloame);
  • anomalii ale dezvoltării embrionare (traheomalacie, laringomalacie);
  • cauze de natură iatrogenă (paralizie de corzi vocale, stenoză subglotică);
  • compresiune externă asupra căilor aerifere;
  • episod sever de wheezing;
  • crupul, infecție virală a căilor respiratorii superioare care cauzează tuse lătrătoare și răgușeală; severitatea este definită prin obstrucția căilor respiratorii superioare și este caracterizată de simptome precum stridor, ritm respirator accelerat (vârsta 2-11 luni ≥50 respirații/minut; vârsta 1-5 ani ≥40 respirații/minut), cianoză; majoritatea episoadelor de tuse lătrătoare severă apar la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani;
  • epiglotita poate avea consecințe grave în rândul copiilor mici și este caracterizată de inflamarea bazei limbii și a epiglotei, cauzând obstrucția tractului respirator; adesea este cauzată de microorganismul Haemophilus Influenzae tipul B, dar și de alte microorganisme patologice care cauzează infecții respiratorii de tract superior;
  • difteria este amenințătoare de viață, în special în rândul copiilor cu vârsta mai mică de 1 an;
  • reacții alergice severe caracterizate de obstrucția tractului respirator superior cu stridor, obstrucția tractului respirator inferior cu wheezing sau apariția șocului; această situație este amenințătoare de viață și poate culmina cu instalarea stopului cardio-respirator, stare de inconștiență, colaps;
  • inhalarea sau înghițirea unor substanțe toxice (arsuri ale mucoasei tractului digestiv sau respirator);
  • afecțiuni respiratorii, precum pneumonia, astmul, bronșita;
  • anomalii congenitale cardiovasculare care pot avea repercusiuni asupra sistemului respirator. (2, 3)

Acestea reprezintă situații de urgență care pot culmina cu oprirea respirației la copii și necesită acordarea primului ajutor și intervenția echipajului medical specializat în cel mai scurt timp posibil. (8)


Acordarea primului ajutor

Dificultățiile respiratorii și implicit stopul respirator reprezintă o situație de urgență, iar acordarea primului ajutor devine imperios necesar. Multiplele cauze determină alegerea unei conduite terapeutice variate, iar pentru o bună înțelegere este importantă atât cunoașterea cauzei, cât și a protocolului de urgență indicat.

Resuscitarea cardio-pulmonară este salvatoare de viață și se indică în situația în care copilul nu respiră și nu prezintă puls.

Pașii protocolului de resuscitare cardio-pulmonară în cadrul pacientului pediatric sunt reprezentați de:

  • 1) Apelarea numărului unic de urgență și chemarea ajutorului specializat.
  • 2) Asigurarea zonei și eliminarea unor potențiale pericole.
  • 3) Verificarea stării generale a copilului (răspunsul la stimuli). În cazul în care nu primiți niciun răspuns așezați copilul în decubit dorsal (culcat pe spate cu faţa în sus). Dacă copilul are vârsta mai mică de 1 an, poziționați capul și gâtul în poziție orizontală dreaptă (evitați să îndreptați capul copilului spre lateral). În același timp aplicați vârfurile degetelor la nivelul mandibulei, iar cu ajutorul acestora ridicați ușor astfel încât să eliberați căile respiratorii și să facilitați respirația. Dacă copilul are vârsta mai mare de 1 an, eliberarea căilor respiratorii se face prin plasarea mâinii dumneavoastră la nivelul frunții și poziționarea capului copilului spre spate. Următorii pașii indicați corespund situației în care copilul are vârsta mai mică de un an.
  • 4) Observați atent dacă copilul respiră normal: observați mișcările toracice; ascultați posibile sunete scoase de acesta în momentul respirator; încercați să simțiți respirația copilului la nivelul feței.
Important de reținut este faptul că evaluarea copilului și constatarea faptului că acesta nu mai respiră este indicat a dura aproximativ 10 secunde pentru a începe acordarea primului ajutor în situațiile în care este necesar.
  • 5) În cazul în care constatați că micuțul nu respiră sau prezintă dificultăți respiratorii este necesar să verificați dacă există un obiect obstruant vizibil. Acționați imediat prin încercarea extragerii obiectului, dacă acest lucru este posibil. Acordați copilului 5 insuflații, verificând în același timp dacă primiți un răspuns pozitiv din partea acestuia.
  • Recomandările privind insuflațiile la copilul cu vârsta mai mică de 1 an vizează: menținerea capului acestuia într-o poziție neutră cu eliberarea căilor respiratorii și aplicarea insuflațiilor gură la gură, în același timp acoperind și nasul. În timpul insuflației observați mișcarea toracelui. A doua insuflație este acordată după revenirea toracelui la forma inițială. Copilul cu vârsta mai mare de 1 an va primi același număr de insuflații, urmărind în acest timp mișcările toracice ca și în cazul sugarului cu vârsta mai mică de 1 an.
  • 6) Dacă insuflațiile se dovedesc a fi ineficiente și nu observați nicio reacție a copilui, este imperios necesar să începeți compresiunile toracice. Mișcările corpului, tusea, reluarea neregulată a respirației prezintă semne care determină continuarea insuflațiilor până în momentul în care copilul poate respira fără ajutor.
  • 7) Compresiunile toracice sunt necesar a fi efectuate în momentul în care nu observați o îmbunătățire a stării copilului. Protocolul indică aplicarea a 30 de compresiuni toracice urmate de 2 insuflații și acordarea acestora până în momentul în care copilul prezintă semne de recuperare, ajutorul medical specializat a ajuns la locul incidentului sau salvatorul este extenuat. În cazul necesității aplicării compresiunilor toracice trebuie reținut că acestea trebuie aplicate cu ajutorul vârfurilor degetelor la nivelul manubriului sternal al copilașului. (2, 4)


Primul ajutor în sufocarea cu alimente sau obiecte străine

Alimentele sau obiectele de calibru mic pot obstrua căile respiratorii și determină semne și simptome specifice. Sufocarea reprezintă o situație de urgență și trebuie acționat ca atare. Cea mai eficientă manevră care determină dezobstrucția tractului respirator este manevra Heimlich.

În situația în care observați prezența semnelor și simptomelor specifice, începeți de urgență aplicarea manevrei. Manifestările caracteristice sunt reprezentate de: cianoza sau instalarea stării de inconștiență, prezența wheezingului sau situația în care copilul nu poate scoate niciun sunet (nu vorbește, nu plânge).

Manevra Heimlich poate fi în anumite situații ineficientă, iar începerea resuscitării cardio-pulmonară este imperios necsară. (6)

Aplicarea acestor măsuri de urgență poate salva viața copilului dumneavoastră până la sosirea și intervenția echipajului medical specializat.

 

Primul ajutor în șocul anafilactic

Șocul anafilactic este o problemă potențial amenințătoare de viață, iar acordarea primul ajutor este necesară în cel mai scurt timp posibil. Anafilaxia este răspunsul organismului în momentul contactului cu alergenii.
Manifestările pot fi de natură respiratorie, cardiovasculară, gastrointestinală și cutanată. Obstrucția căilor respiratorii este cea mai de temut complicație, tratamentul de urgență necesitând a fi implementat imediat.
În cazul aparatului respirator, simptomatologia este reprezentată de congestie nazală, rinoree, strănut, wheezing sau tuse. Aceste simptome se pot agrava și pot fi însoțite de edem, obstrucția căilor respiratorii superiore și posibil, suprimarea actului respirator.

Prima intenție este apelarea numărului unic de urgență și așteptarea ajutorului medical specializat. Ajutorul acordat de către părinți poate fi realizat, însă este necesară o pregătire prealabilă privind managementul administrării de substanțe ale căror proprietăți previn anafilaxia.

Epinefrina poate fi recomandată în astfel de condiții, dar este indicat a fi administrată doar în cazul pacienților pediatrici cu greutate mai mare de 10 kilograme. În cazul copiilor cu greutate mai mică de 10 kilograme administrarea și evalurea pacientului este realizată de medicul specialist, fiind realizată o paralelă între riscurile la care este supus copilul și beneficiile administrării. Scopul principal este salvarea vieții bebelușului.

De asemenea, un aspect important de reținut privind primul ajutor acordat de părinți este aplicarea conduitei terapeutice doar în situația în care simptomele specifice sunt prezente, iar agentul incriminat este cunoscut. În acest sens, cauza de natură anafilactică este confirmată și tratamentul este țintit. (5)


Afecțiunile neuromusculare la copii și impactul asupra actului respirator

Bolile neuromusculare au repercusiuni asupra întregului aparat locomotor, iar musculatura implicată în procesul respirației poate fi, de asemenea, afectată. În funcție de gradul de afectare musculară, simptomele respiratorii pot fi minore sau pot cauza probleme respiratorii grave. Managementul acestor patologii la copii și a consecințelor acestora asupra sistemului respirator este necesar să se realizeze cu prudență. Situațiile de urgență care culminează cu suprimarea actului respirației se produc în majoritatea cazurilor în cadrul asocierii cu alte afecțiuni (cauzele menționate mai sus) și necesită de urgență intervenția medicului specialist.

Grupele musculare implicate în actul respirației sunt reprezentate de: mușchiul diafragm, mușchii intercostali interni și externi, mușchii abdominali, mușchiul dințat posterior-inferior și superior, scaleni, sternocleidomastoidieni, pectorali și trapez. Consecințele afectării acestora constau în apariția dificultățiilor respiratorii.

Cele mai cunoscute afecțiuni neuromusculare sunt: distrofia musculară Duchenne, boala Werdnig Hoffmann (atrofia musculară spinală), miopatia congenitală și distrofia musculară congenitală.

Consecințele date de bolile neuromusculare prin afectarea grupelor musculare implicate în respirație progresează de-a lungul timpului și pot fi decelate la orice vârstă.

Manifestările determinate de afectarea mușchiilor implicați în respirație sunt reprezentate de alterarea funcției pulmonare cu hipoventilație, tuse ineficientă și obstrucția căilor respiratorii. Slăbiciunea musculară este, astfel, însoțită de hipoventilație și alterarea funcției pulmonare. Hipoventilația se caracterizează prin pătrunderea insuficientă a aerului în plâmâni și apariția hipoxemiei (scăderea nivelului de oxigen în sânge) cu retenție de dioxid de carbon.

Declanșarea efectului de tuse este necesar în cazul acumulării secrețiilor la nivelul căilor respiratorii, însă în rândul copiilor care suferă de afecțiuni neuromusculare este ineficient. Consecințele sunt reprezentate de obstrucția parțială a pasajului aerifer și inspirație ineficientă sau apariția atelectaziei în cazul în care obstrucția este completă și cuprinde o bronhie de calibru mare (colabarea unui lob pulmonar).

Acumularea secrețiilor și a mucusului la nivelul tractului respirator superior și incapacitatea de eliminare poate declanșa fenomenul de aspirație. Aspirația „silențioasă” este suspicionată la copiii care prezintă dificultăți respiratorii neprecedate de fenomenul de tuse. Sindromul de apnee obstructivă în somn este întâlnit în această situație, fiind consecința slăbiciunii musculare și obstrucției căilor respiratorii.

Important de reținut este faptul că scolioza (deviația laterală a coloanei vertebrale) este adesea asociată afecțiunilor neuromusculare, aceasta limitând expansiunea toracică necesară actului respirator. (1)

Bibliografie:
1) Breathing problems in children with neuromuscular diseases, link: https://www.thoracic.org/patients/patient-resources/resources/neuromuscular-breathing-proof-a5.pdf
2) Emergency and First aid: First aid for breathing problems, link: http://www.healthy.net/Health/Article/First_Aid_for_Breathing_Problems/1779
3) Cough or difficulty in breathing, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK154448/
4) How to resuscitate a child, link: http://www.nhs.uk/conditions/pregnancy-and-baby/pages/resuscitating-a-baby.aspx
5) Emergency treatment of anaphylaxis in infants and children, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3043023/
6) Choking, link: http://kidshealth.org/en/parents/choking.html
7) Signs of respiratory distress, link: https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=90&contentid=P02960
8) Pediatric airway management, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3982373/
Alte articole:
Satisfăcut de serviciile pediatrului tău?
Recomandă un Medic
Centrul de sănătate pentru copii Döbling
Centrul de sanatate pentru copii Dobling
Servicii medicale pentru copii în Viena cu suport în limba română.
Secțiuni:
Îngrijirea copiilor

Totul despre îngrijirea copilului, in fiecare etapa a vieții sale: nou-născut, sugar, copil mic.

Alimentație

Alăptare, diversificare și principii de alimentație corectă a bebelușului și a copilului mic.

Somnul la copii

Despre fazele somnului la bebeluși, necesarul de somn și cum trebuie educat copilul pentru un somn fără probleme.

Dezvoltarea normală a copilului

Această secțiune răspunde la întrebarea: Bebelușul meu este normal din punct de vedere fizic și neurologic?

Educația copiilor

Informatii bazate pe surse oficiale si dovezi stiintifice privind modul in care trebuie sa te comporti cu copilul tau.

Afecțiuni întâlnite la copii

Informații complete despre cele mai frecvente boli ale bebelușilor și copiilor mici prezentate pe înțelesul părinților.

Articole recente:
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.