Copilul s-a tăiat sau s-a înțepat și curge sânge

Copiii necesită o atenție deosebită în ceea ce privește accidentarea prin tăiere sau înțepare. Majoritatea eventimentelor de această natură se produc în timpul jocului sau în timpul activităților sportive.

Sângerarea rănilor superficiale este adesea de natură minoră și nu este amenințătoare de viață. Astfel, rănile minore cauzate prin cădere, înțepare sau tăiere (exemplu: foarfece) pot fi tratate în siguranță acasă. Rănile superficiale necesită curățarea acestora, oprirea sângerării prin aplicarea presiunii constante timp de 1-2 minute și bandajarea cu ajutorul pansamentelor sterile. Rănile minore nu reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinți, vindecarea lor fiind realizată în decursul câtorva zile.

Însă, în cazul rănilor de calibru mare, adânci sau care interesează pachetele vasculare importante este imperios necesară intervenția echipajului medical specializat. Accidentele la acest nivel pot cauza sângerări mai pregnante sau mai abundente (exemplu: gingiile, limba, buzele). În astfel de situații este dificilă estimarea gradului de severitate, iar consultul medicului specialist devine necesar. (1, 3, 5, 8)

Cum tratez rănile sângerânde ale copilului?

Rănile superficiale la nivel cutanat care nu sângerează abundent pot fi tratate acasă prin efectuarea următorilor pași:

• inițial este necesară curățarea rănilor cu apă din abundență și săpun; așadar, în cazul în care copilul suferă zgârieturi minore nu este necesară utilizarea unei soluții antiseptice;
• oprirea sângerării, dacă este cazul, este realizată prin compresie asupra rănii pentru aproximativ 1-2 minute;
• aplicarea unui bandaj uscat și verificarea rănilor zilnic pentru menținerea zonei uscate; în momentul în care s-a format crustă aplicarea bandajului nu mai este necesară. (2, 3, 6)

Rănile superficiale de la nivelul mucoasei bucale și buzelor necesită curățarea acestora cu apă din abundență și folosirea unei soluții antiseptice, aplicarea presiunii pentru oprirea sângerării și aplicarea unor comprese reci în primele 24 de ore, la fiecare 1-2 ore, timp de 10-15 minute în cazul în care trauma de la nivelul acestei regiuni a cauzat edem. În plus, trebuie avut în vedere faptul că traumatizarea țesutului de la nivelul colțurilor gurii poate cauza sângerare severă, gradul severității fiind dificil de estimat. Tăieturile extinse la nivelul limbii sau al buzelor sunt necesar a fi suturate. (5, 8)

Rănile superficiale de la nivelul urechii externe necesită aceeași intervenție însă, în situația în care se observă formarea unui hematom (acumulare de sânge la nivelul țesutului) sau a unei contuzii de dimensiuni mari este imperios necesar consultul medicului pediatru pentru stabilirea tratamentului adecvat. Intervenția medicului specialist este necesară deoarece tratarea unui hematom format la nivelul urechii fără drenaj cauzează „urechea conopidă” („urechiile rugbistului”) – malformație a pavilionului urechii. (7)

În cazul sângerării masive de la nivelul unei plăgi extinse sau a unei lacerări se impune următoarea conduită:

• curățarea plăgii cu apă din abundență pentru a fi posibilă evaluarea profunzimii și a gradului de severitate;
• aplicarea unei comprese sterile sau a unui material textil curat, precum și aplicarea presiunii constante timp de aproximativ 5 minute, până la oprirea sângerării.

Situații de urgență

Adresarea într-o unitate de primiri urgențe este recomandată în cazul în care:

• rana este mai mică de 1 centimetru în lungime însă pare a fi profundă;
• prezintă o lungime de 5 centimentri sau mai mult;
• sângerarea nu poate fi oprită după exercitarea unei presiuni constante asupra rănii timp de 5 minute; important de reținut este faptul că încercarea de a opri sângerarea prin exercitarea presiunii la acest nivel trebuie realizată până la ajungerea personalului medical specializat;
• tăietura interesează o arteră; acestă situație este recunoscută prin faptul că sângele este de culoare roșu deschis, pulsatil, iar sângererea este abundentă;
• copilul prezintă dificultăți de mobilitate a membrului afectat;
• trauma suferită interesează fața sau gâtul copilului. (2)

De asemenea, consultul medical de specialitate este imperios necesar în cazul care există riscul unei infecții sau în cazul în care semnele unei infecții sunt prezente.

Rănile tegumentare predispuse la infecție sunt reprezentate de:

• rănile care nu prezintă margini netede (tegumentul este sfâșiat de obiectul cu pricina);
• leziunile au o lungime mai mare de 5 centimetri;
• au fost contaminate cu pământ, puroi sau anumite substanțe;
• la nivelul plăgii s-a găsit obiect străin (exemplu: sticlă).

Plăgile sau rănile infectate se recunosc prin apariția următoarelor manifestări:

• sindrom febril (cel puțin 38⁰C);
• ganglioni limfatici măriți (submandibulari, axilari, inghinali);
• apariția puroiului la nivelul său, precum și apariția edemului, eritemului și a durerii.

În această situație intervenția medicului specialist este necesară, iar antibioterapia poate fi recomandată. (4)