Preocupări comune legate de alimentație

Autor: Acasandrei Mihaela Actualizat la 01-03-2016, 2676 vizualizări
Preocupări comune legate de alimentație
Deși alimentația reprezintă unul dintre procesele fiziologice de bază, abilitățile necesare actului de alimentare sunt dobândite treptat, în perioada următoare nașterii. De asemenea, deprinderea unor obiceiuri alimentare sănătoase și stricta supraveghere a părinților cu privire la ingestia de alimente sunt esențiale pentru a lega o relație sănătoasă între copii și alimente, dar mai ales, pentru a preveni posibile afecțiuni de interes nutrițional.

Alergiile și intoleranțele alimentare

Alergia alimentară

Alergia alimentară este caracterizată printr-o reacție de hipersensibilitate la un anumit aliment și se manifestă printr-un răspuns imunologic anormal în urma interacțiunii cu o proteină conținută de alimentul respectiv, pe care organismul o percepe ca fiind periculoasă. Răspunsul sistemului imunologic constă în secreția crescută de anticorpi anti-proteina responsabilă de procesul alergic. Aceștia declanșează reacții inflamatorii în cascadă, ale căror produși finali sunt reprezentați de histamină și alte molecule inflamatorii care duc la instalarea simptomelor alergice.

Cele mai comune alergii alimentare întâlnite la sugari și la copii sunt reprezentate de: alergia la ou (mai ales la proteinele din albuș), alergia la proteinele din laptele de vacă si/ sau la proteinele din soia (reacții alergice încrucișate), alergia la nuci, la arahide, la grâu. Reacțiile alergice la fructele de mare și/sau pește oceanic sunt mult mai frecvente la adulți, însă pot fi întâlnite și la copil.

Simptomele de alarmă în cazul unei alergii alimentare pot să apară la câteva minute de la ingestia alimentului incriminat, până la 2 ore. Acestea se manifestă la nivelul pielii și/sau al aparatului respirator și/sau la nivelul sistemului digestiv (1):
  • simptome alergice la nivelul pielii: edemul (umflarea) buzelor, al limbii și/sau a feței, senzație de mâncărime la nivelul ochilor, urticarie, eczemă (inflamarea pielii, însoțită de roșeață, prurit, apariția veziculelor cu lichid);
  • simptome alergice respiratorii: obstrucția căilor aeriene, dispnee (dificultate în respirație), respirație șuierătoare (weezing), tuse seacă, chinuitoare, secreții nazale abundente;
  • simptome alergice digestive: dureri la nivelul abdomenului, greață, vărsături, diaree.


Găsiți aici mai multe informații despre sursele de alergeni alimentari și simptomele cele mai frecvent întâlnite.

La copiii alimentați la sân nu este exclus să apară alergia alimentară (o,5-1 % cazuri la copii alimentați exclusiv natural, comparativ cu 2-2,7% în rândul copiilor alimentați cu formule de lapte). Proteinele laptelui de vacă, ou, nuci sau alune, ș.a., provenite din dieta mamei sunt excretate în laptele matern și sunt în cele din urmă ingerate de sugar. Principalele simptome sunt reacțiile cutanate (eczema) și simptomele gastrointestinale (sânge în scaun). Acestea apar de obicei în primele 2-6 săptămâni de viață (18, 19).

 


Tratamentul constă în dieta de eliminare maternă a laptelui și a produselor derivate, a oului, a nucilor, a alunelor,a boabelor de soia și a derivatelor, a fructelor citrice, a grâului, porumbului, căpșunilor și a ciocolatei, timp de 2-4 săptămâni (indiferent dacă simptomele se ameliorează după 72-96 de ore). Alimentele vor fi introduse pe rând, treptat în alimentația mamei pentru a se identifica cauza apariției simptomelor. Ulterior se va elimina alimentul respectiv din dieta mamei (18).

Mai multe informații despre alergiile alimentare la copiii alimentați la sân găsiți aici.

 

Acestea trebuie realizate sub îndrumarea medicului pediatru, pentru urmărirea atentă a evoluției copilului și a mamei (restricția alimentară impusă poate cauza deficite minerale și vitaminice care pot afecta atât mama, dar și sănătatea copilului).


În această categorie se încadrează și sindromul alergiei orale. Inițial, alergenul este reprezentat de polen, însă, pot fi induse reacții alergice încrucișate la unele proteine vegetale regăsite în unele fructe și legume în stare crudă. Alimentele care trebuie evitate cel mai frecvent sunt: arahidele, nucile, alunele de pădure, migdalele, țelina, căpșunile, fructele de pădure, merele, perele, cireșele,  etc., în funcție de polenul care declanșează reacția alergică.

Semnele și simptomele care pot să apară includ pruritul și edemul buzelor și al limbii, care apar la câteva minute de la ingestia alergenului alimentar.

Tratamentul constă în eliminarea factorului declanșator din dietă, care include eliminarea alimentului respectiv și implicit a alimentelor în a căror compoziție intră. În cazul unor alimente listate anterior se poate instala în timp toleranța. În unele cazuri, acestea se pot consuma dacă au fost supuse preparării termice, prin denaturarea proteinelor, astfel încât să nu mai poată fi recunoscute de către sistemul imun ca fiind periculoase pentru organism. Însă acest lucru nu reprezintă o regulă generală. În cazul arahidelor, al nucilor și al țelinei, procesarea termică poate amplifica alerginicitatea acestora și implicit, severitatea reacției sistemului imun la ingestia lor.

 

Citiți aici mai multe despre sindromul alergiei orale.

Intoleranțele alimentare

Intoleranțele alimentare reprezintă reacții adverse la anumite componente ale alimentelor ingerate, care nu implică însă sistemnul imun. Cele mai comune afecțiuni sunt intoleranța la lactoză, la gluten și intoleranța la unii aditivi alimentari (monoglutamatul de sodiu, sulfiții)

Cele mai întâlnite simptome în cazul intoleranțelor alimentare sunt reprezentate de: diaree, constipație, vărsături, reflux gastric, colici, iritabilitate, tulburări ale somnului, eșec de creștere pentru vârstă și sex (2).

Simptomele cauzate de intoleranța la alimente sunt frecvent atribuite altor afecțiuni. Acest lucru necesită stricta supraveghere și implicare din partea părinților pentru identificarea corectă a simptomelor și adoptarea unei conduite adecvate: consultarea medicului pediatru, excluderea alimentului incriminat din dietă, etc.

În ambele situații se recomandă supravegherea atentă din partea părinților pentru a identifica precoce simptomele alergiilor/ intoleranțelor alimentare. De asemenea, este indicată excluderea alimentului suspectat că a provocat simptomele și consultarea medicului pediatru pentru a oferi o părere avizată. În cazul intolerațelor alimentare, se poate instala toleranța la alimentul incriminat odată cu trecerea timpului (80% dintre copii până în 7 ani). Alergiile alimentare în schimb, pot rămâne pe toată perioada vieții, mai ales alergiile la nuci și arahide (2).

Cariile de biberon

Cariile de biberon apar cel mai frecvent în perioada micii copilării și reprezintă una dintre cele mai comune afecțiuni cronice infecțioase la copiii mici. 

Cauzele apariției cariilor de biberon sunt reprezentate de:
  • expunerea prelungită a cavității orale la diferite lichide sau alimente bogate în zaharuri (lapte, formule de lapte îndulcite, sucuri de fructe, alte băuturi îndulcite excluzând apa);
  • dezvoltarea bacteriilor producătoare de acizi la nivelul cavității orale a copiilor prin transferul lor din saliva adulților (transferul de bacterii consecutiv umezirii suzetei de către adult cu propria salivă, prin folosirea în comun cu micuțul a lingurilor sau a recipientelor de băut). 

Primele semne ale cariilor de biberon apar cel mai frecvent la nivelul dinților frontali superiori (pete albicioase situate la limita dintelui cu gingia). În cazul în care acestea nu sunt identificate și tratate corespunzător, se pot instala durerea, inflamația, chiar febra.
 
Dobândirea obiceiurilor sănătoase în privința igienei orale și a alimentației corespunzătoare trebuie să aibă loc cât mai devreme posibil, iar acestea constau în următoarele (3,4):
  • în primele 12 luni de viață se recomandă păstrarea unei igiene corespunzătoare a cavității orale a copilului: igienizarea gingiilor se realizează cu ajutorul unei comprese umede după fiecare masă, până la apariția primilor dințișori, ulterior se vor utiliza periuța de dinți și pasta corespunzătoare vârstei copilului;
  • evitarea expunerii prelungite a gingiilor și a dinților la lichide îndulcite în afară de apă (nu este recomandată folosirea biberonului după ce copilul a adormit);
  • renunțarea la biberon până la vâsta de 12-15 luni și utilizarea cănii pentru consumul de lichide;
  • limitarea consumului de sucuri natuarale (nu este recomandată administrarea sucurilor naturale copiilor sub 6 luni; între 6-12 luni este indicat să nu se depășească doza de 115 ml suc natural într-o zi; între 1-6 ani, cantitatea de suc consumată într-o zi ar trebui să nu depășească 170 ml);
  • sucul de fructe trebuie administrat diluat cu apă (jumătate din cantitate să fie suc, cealaltă jumătate să fie apă) .   

Este foarte importantă consultarea unui dentist cel puțin o dată până la vârsta de un an și încă o dată cand au erupt toți dinții copilului, în jurul vârstei de 2 ani. Sunt indicate vizite regulate la dentist pentru a se obișnui copilul cu mediul (4).

Pericolul de înecare cu alimente

Sugarii și copii mici sunt predispuși frecvent la pericolul de înecare cu alimente. Se cunosc două variante, și anume, înecarea cu alimente, când corpul străin declanșează reflexul faringian, însă nu blochează tractul respirator („gagging”) și sufocarea prin aspirația corpului străin la nivelul căilor aeriene, urmată de obstrucția acestora („choking”).

Cu toate că oricine se poate îneca cu alimente, o serie de factori de risc prezenți la copiii mici îi fac mult mai vulnerabili la astfel de incidente (5,6):
  • abilitățile de a mesteca și înghiți alimentele nu sunt complet dezvoltate;
  • zona de la nivelul cavității orale care generează refluxul de vomă (reflexul tip „gag”) este situată mult mai în față la sugari (aceasta reprezintă o adaptare a organismului copilului care nu este capabil să înghită eficient, pentru a preveni obstrucția căilor respiratorii cu alimente și alte corpuri străine). După vârsta de 6-7 luni, reflexul de vomă se diminuează pentru a-i permite copilului să înghită alimente semi-solide și ulterior, solide, care pot reprezenta risc de înnecare;
  • nu prezintă suficientă forță pentru o tuse eficientă care să disloce corpul străin care blochează calea aeriană;
  • introduc în cavitatea orală o cantitatea exagerată de alimente sau alimente lipicioase (pufuleți- devin lipicioși prin contactul cu saliva, untul de arahide, etc.);
  • desfășoară și alte activități în timp ce sunt alimentați/ se alimentează (se uită la televizor, se joacă, etc.);

Alimentele care trebuie evitate în alimentația copiilor de 3 ani sau mai mici, cu excepțiile menționate, sunt următoarele (7,8):
  • bomboanele, caramelele, jeleurile și guma de mestecat;
  • nucile și arahidele;
  • cireșele, pepenele verde (se îndepărtează sâmburii înainte de a fi oferite copilului);
  • strugurii (se îndepărtează coaja, eventual și sâmburii și se taie în jumătate);
  • fructele uscate;
  • bucăți mari și/sau rotunde de morcov, măr sau țelină în stare crudă;
  • bucățele de carne, inclusiv crenvuști tăiați felii;
  • untul de arahide;
  • popcornul.

Deprinderea unor comportamente alimentare corespunzătoare de către copil și stricta supraveghere din partea adulților pot diminua semnificativ riscul celui mic de a se îneca cu alimente (6,7):
  • introducerea alimentelor solide în schema de diversificare în momentul în care copilul a achiziționat funcțiile motorii necesare înghițirii (nu mai devreme de 4 luni);
  • evitarea consumului de alimente care prezintă risc de sufocare;
  • supravegherea copilului în timpul meselor (celui mic nu i se va permite privitul la televizor, să se joace, să meargă sau să alerge în timpul meselor);
  • încurajarea copilului să înghită alimentul înainte de a vorbi sau a râde, să consume cantități mici de alimente;
  • descurajarea comportamentelor necorespunzătoare din timpul meselor (să își umple gura cu alimente, să vorbească când are gura plină);
  • poziția corectă pentru alimentarea copilului este poziția verticală, în șezut (copilul nu va fi alimentat în poziție culcată).

Este recomandată instruirea părinților pentru acordarea primului ajutor. Aflați mai multe informații în privința acordării primului ajutor în cazul sufocării cu un obiect străin la copii aici.

Anemia feriprivă

Anemia feriprivă este cauzată de carența de fier a organismului, de cele mai multe ori prin aport insuficient din dietă.

Depozitele de fier ale organismului copilului eutrofic sunt epuizate în primele 6 luni de viață, cu excepția cazurilor în care cel mic este hrănit cu formule de lapte fortificate cu fier. În cazul copiilor născuți prematur sau care au prezentat la naștere o greutate mai mică de 2500 g, depozitele de fier sunt insuficiente, de aceea este necesară administrarea formulelor de lapte fortificate cu fier înainte de împlinirea vârstei de 6 luni.

Laptele matern reprezintă de asemenea sursa principală de fier pentru organismul în creștere în primele 6 luni de la naștere. Ulterior nevoile de fier al copilului cresc și este necesară introducerea progresivă a alimentației complementare, pe lângă alăptarea copilului (alăptarea la sân este recomandată a se continua până la vârsta de un an sau mai mult).

Diversificarea incorectă, caracterizată printr-o alimentație monotonă, poate induce de asemenea un deficit important de fier, printr-un aport insuficient, necorespunzător nevoilor organismului aflat într-un proces de creștere rapidă. 

De asemenea, alimentarea copilului cu lapte de vacă este un factor predispozant pentru anemia feriprivă prin biodisponibilitatea scăzută a fierului pe care îl conține și a conținutului bogat în calciu și cazeină. Un alt mecanism prin care consumului laptelui de vacă afectează absorbția fierului la sugari este reprezentat de sângerările oculte de la nivelul tractului gastrointestinal, prezente la aproximativ 40 % dintre aceștia. Pierderile de sânge pe cale intestinală se reduc odată cu înaintarea spre vârsta de un an (13).

Introducerea laptelui de vacă în alimentația copilului se recomandă a fi făcută după vârsta de un an și nu reprezintă o alternativă pentru laptele matern
, fiind un aliment necorespunzător din punctul de vedere al principiilor nutritive prin conținutul crescut de proteine și săruri minerale, care poate suprasolicita funcția renală, conținutul scăzut de fier și oligoelemente esențiale pentru creșterea și dezvoltarea normală. Cu toate acestea, cantități mici pot fi folosite la prepararea felurilor de mâncare (15).

Sursele principale de fier din dietă

Sursele principale de fier din dietă sunt reprezentate de:
  • gălbenușul de ou, introdus treptat în alimentație după vârsta de 5 luni, de 2-3 ori pe săptămână (se va evita administrarea albușului din ou, ale cărui proteine sunt puternic alergene și reduc absorbția fierului din dietă, până la vârsta de 1 an);
  • carnea de vită, pui sau curcan, fiartă și mixată, administrată de 3 - 4 ori pe săptămână începând cu vârsta de 5-6 luni;
  • ficatul de pasăre sau de vită fiert, care se administrează începând cu  vârsta de 6-7 luni, alternativ cu gălbenușul de ou sau carnea;
  • principalele surse vegetale de fier sunt reprezentate de: ciuperci, linte, fasole uscată, cartofi, mazăre, spanac;
  • alimentele fortificate cu fier speciale pentru copii (conform recomandărilor medicului pediatru).

Găsiți aici mai multe informații despre necesarul de fier al sugarului.

Pentru a crește absorbția fierului din sursele vegetale se recomandă administrarea acestora împreună cu surse de origine animale de fier (gălbenuș ou, carne, pește) și alimente bogate în vitamina C și vitamina A (vegetale cu frunze verzi, ardei gras, morcov, roșii, fructe de pădure, citrice).

Se va evita administrarea laptelui sau a produselor lactate în cadrul aceleeași mese cu produsele concentrate în fier (calciul în cantități mari poate interfera cu absorbția fierului).

Simptomele de alarmă constau în astenie, pierderea apetitului și paloarea pielii și a mucoaselor.

O alimentație completă și variată poate preveni cu succes anemia feriprivă de aport.

În cazul apariției simptomelor este necesar consultul medicului pediatru pentru instituirea măsurilor de tratament dietetic și medicamentos necesare. De asemenea, pentru obiectivarea sau excluderea diagnosticului de anemie feriprivă la copil, se pot face analize de la vârsta de 9 și 12 luni.

Obezitatea

Obezitatea infantilă reprezintă una dintre cele mai frecvente preocupări ale părinților cu privire la alimentația și sănătatea copilului.

Supraponderea și obezitatea la copil sunt rezultatul unui dezechilibru între aportul energetic în exces, comparativ cu cerințele organismului pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă.

Practicile cu privire la alimentația sugarilor și a copiilor până în 3 ani pot influența riscul de apariție a obezității infantile, și anume (9,10):
  • laptele matern a fost asociat cu reducerea incidenței obezității la copil;
  • lipsa alăptării sau trecerea la formulele de lapte sau alte tipuri de lapte înainte de a împlini copilul 4 luni au fost asociate cu un aport energetic și proteic în exces comparativ cu necesarul zilnic, ceea ce promoveză creșterea în greutate și a depozitelor de grăsime la copil;
  • diversificarea precoce nu este implicată în procesul obezogen, însă calitatea alimentelor incluse în schema de diversificare reprezintă determinantul principal al surplusului ponderal la copil (consumul crescut de cereale, îndulcirea în exces a lichidelor consumate de cel mic, aportul crescut de sucuri naturale, includerea în planul alimentar al dulciurilor bogate în zahăr și a băuturilor din comerț, etc.);
  • aportul crescut de proteine de origine animală din dietă a fost asociat cu apariția obezității la copil (alimentele de origine animală tind să fie mult mai bogate în grăsimi comparativ cu sursele vegetale, iar consumul care depășește porțiile recomandate pentru vârstă pot induce creșterea ponderală) (14);
  • alterarea răspunsului la semnalele de sațietate ale organismului (copilului nu i se acordă timp suficient la masă pentru a se alimenta în ritmul propriu, este încurajat să „mănânce tot din farfurie” și să își ignore senzația de sațietate, ceea ce poate conduce și la apariția tulburărilor de comportament alimentar);
  • nerespectarea porțiilor recomandate pentru vârsta copilului;
  • sedentarismul (privitul la televizor de la vârste fragede).

Adoptarea unor comportamente cu privire la o alimentație sănătoasă, care promovează și o viață activă din punct de vedere fizic, poate fi de ajutor pentru prevenirea acumulării excesului de greutate la copiii mici (11,12):
  • creșterea consumului de vegetale, legume și fructe;
  • limitarea consumului de dulciuri și băuturi concentrate din punct de vedere caloric;
  • ajustarea porțiilor în funcție de recomandările pentru o alimentație sănătoasă specifice vârstei celui mic;
  • limitarea factorilor perturbatori în timpul meselor (televizorul, telefonul, jucăriile);
  • limitarea timpului petrecut în fața televizorului la mai puțin de 2 ore pe zi;
  • implicarea copilului în diferite jocuri și activități care să-l stimuleze să fie cât mai activ;
  • asigurarea unui mediu armonios în timpul meselor;
  • evitarea excesului de proteine de origine animală și asigurarea aportul zilnic de proteine recomandat la copiii cu vârsta între 7-12 luni de 11g (17).

Valorile medii ale conținutului proteic al alimentelor

Aliment 15 g 30 g 50 g 100 g
Laptele uman matur 0,15 0,3 0,5 1 (0,9 - 1,2)

Gălbenuș de ou, fiert

 2,3 4,6
7,75
15,5

Brânză de vaci

 1,65 3,3
5,5
11

Piept pui

 4,35  8,7  14,5  29

Piept curcan

 3,7  7,4  12,25  24,5

Ficat (valori medii)

 1,4  2,8  4,75  9,5

Pește alb (valori medii)

 2,8  5,6  9,5  19

Sursa: United States Department of Agriculture, (16)


Pentru a determina statusul ponderal al copilului trebuie consultat medicul pediatru și se va ține cont de greutatea copilului, moștenirea genetică (greutatea și înălțimea membrilor familiei), istoricul celui mic privind curba de creștere și dezvoltare.

Cu ajutorul unor aplicații pentru web/mobil se poate monitoriza statusul ponderal și curba de creștere a copilului, astfel pot fi remarcate precoce simptomele malnutriției, subnutriție și obezitate, de către părinți (de exemplu Baby Care) .

De asemenea, pentru mai multe informații referitoare la alimentația corectă a copilului se poate apela la cunoștințele unui specialist în nutriția pediatrică.
Bibliografie:
(1) Food Allergies: The Nutrition Now, link: https://www.scribd.com/read/264131680/Food-Allergies-The-Nutrition-Now-Series
(2) Food Allergies: What Symptoms, link: https://www.scribd.com/read/193768222/Food-Allergies-What-Symptoms
(3) How to Prevent Tooth Decay in Your Baby, link: https://www.healthychildren.org/English/ages-stages/baby/teething-tooth-care/Pages/How-to-Prevent-Tooth-Decay-in-Your-Baby.aspx
(4) Tooth decay - early childhood, link: https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/002061.htm
(5) Choking - infant under 1 year, link: https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000048.htm
(6) Infant choking: How to keep your baby safe, link: http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/infant-and-toddler-health/in-depth/infant-choking/art-20044661
(7) What to Expect: Second Year, link: https://www.scribd.com/read/224815008/What-to-Expect-The-Second-Year
(8) Feeding Your Child: The Brazelton Way, link: https://www.scribd.com/read/229380099/Feeding-Your-Child-The-Brazelton-Way
(9) Impact of Infant Feeding Practices on Childhood Obesity, link: http://jn.nutrition.org/content/139/2/412S.long
(10) Effects of infant feeding practice on weight gain from birth to 3 years , link: http://adc.bmj.com/content/94/8/577.long
(11) Childhood obesity, link: http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/childhood-obesity/basics/coping-support/con-20027428
(12) Obesity in Children, link: https://www.nlm.nih.gov/medlineplus/obesityinchildren.html
(13) Adverse effects of cow`s milk in infants, link: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17664905
(14) Role of Dietary Factors and Food Habits in the Development of Chilhood Obesity: a Comentary by ESPGHAN Committee on Nutrition, link: http://www.espghan.org/fileadmin/user_upload/guidelines_pdf/ESPGHAN_CoN_Dietary_Factors_Obesity_JPediatrGastroenterolNutr_2011.pdf
(15) Infant Feeding Guidelines, link: http://www.eatforhealth.gov.au/sites/default/files/files/the_guidelines/n56b_infant_feeding_summary_130808.pdf
(16) Human Milk Composition: Nutrients and Bioactive Factors, link: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3586783/
(17) Nutritional Needs for Infants, link: https://wicworks.fns.usda.gov/wicworks//Topics/FG/Chapter1_NutritionalNeeds.pdf
(18) Allergic Proctocolitis in the Exclusively Breastfed Infant, link: http://www.bfmed.org/Media/Files/Protocols/Protocol24_English_120211.pdf
(19) Cowțs Milk Protein Allergy and Breastfeeding, link: https://breastfeedingnetwork.org.uk/wp-content/dibm/cmpa-nov14.pdf
Alte articole:
Satisfăcut de serviciile pediatrului tău?
Recomandă un Medic
Secțiuni:
Îngrijirea copiilor

Totul despre îngrijirea copilului, in fiecare etapa a vieții sale: nou-născut, sugar, copil mic.

Alimentație

Alăptare, diversificare și principii de alimentație corectă a bebelușului și a copilului mic.

Somnul la copii

Despre fazele somnului la bebeluși, necesarul de somn și cum trebuie educat copilul pentru un somn fără probleme.

Dezvoltarea normală a copilului

Această secțiune răspunde la întrebarea: Bebelușul meu este normal din punct de vedere fizic și neurologic?

Educația copiilor

Informatii bazate pe surse oficiale si dovezi stiintifice privind modul in care trebuie sa te comporti cu copilul tau.

Ghiduri

Aici veti gasi o serie de scheme si liste ce contin cele mai importante recomandari privind ingrijirea si educatia copilului.

Afecțiuni întâlnite la copii

Informații complete despre cele mai frecvente boli ale bebelușilor și copiilor mici prezentate pe înțelesul părinților.

Articole recente:
Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp