Recomandările OMS privind diversificarea copilului alimentat cu formulă

Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind alimentația nou-născutului și a sugarului încurajează proaspetele mame să alăpteze exclusiv cel puțin în primele 6 luni de viață ale micuțului. Ulterior, în funcție de dorința și disponibilitatea mamei și a sugarului, este indicată continuarea alăptatului până la împlinirea vârstei de 2 ani și chiar mai mult.

Cu toate acestea, există anumite afecțiuni care pot fi prezente atât la mamă, dar și la sugar, care contraindică administrarea laptelui matern temporar sau permanent. Având în vedere beneficiile semnificative ale laptelui uman pentru mamă și copil, înainte de a a recomanda întreruperea alăptării trebuie cântărite cu foarte mare atenție avantajele, dar mai ales dezavantajele unei astfel de situații. (1)

Afecțiuni medicale care contraindică alăptarea

În această categorie sunt incluși bebelușii care nu pot tolera decât formulele speciale, specifice patologiei în cauză:

• copiii diagnosticați cu galactozemie* (necesită formule fără galactoză);
• boala urinilor cu miros de sirop de arțar** (necesită formule speciale care nu conțin aminoacizii ramificați leuzină, izoleucină și valină);
• copiii cu fenilcetonurie*** (necesită formule speciale care nu conțin aminoacidul fenilalanină).
  

   

Afecțiunile materne care contraindică alăptarea o perioadă nedeterminată de timp sunt reprezentate de bolile transmisibile prin intermediul secreției lactate sau prin contactul direct cu leziunile care pot fi prezente la nivelul mamelonului (sepsis, virusul Herpes simplex tipul 1).

Utilizarea maternă a unor medicamente pot să justifice întreruperea alăptării (sedativele, anti-epilepticele, opioizii, iodul-131 radioactiv, chimioterapia citotoxică, utilizarea topică în exces a iodului sau a altor compuși care conțin iod, etc.).

Infecția cu HIV (virusul imunodeficienței umane) reprezintă o contraindicație permanentă pentru alăptat. În unele cazuri în care nu sunt accesibile alte surse de alimentație pentru copil, tratarea termică a laptelui matern poate reduce riscul de transmitere al virusului. Această practică este acceptată de către Organizația Mondială a Sănătății până când utilizarea formulelor de lapte pentru sugari devine posibilă sau sugarul este pregătit pentru a primi alimentația diversificată.

Principiile diversificării conform OMS 

Este esențial ca sugarul să beneficieze de o alimentație complementară corespunzătoare, care să acopere nevoile nutriționale și să îi asigure creșterea și dezvoltarea optime în primii 2 ani de viață.

În acest sens, au fost stabilite de către Organizația Mondială a Sănătății o serie de principii de alimentare a copiilor care nu au beneficiat de alimentația cu lapte matern în primele 6 luni de viață. (2,3)

Aceastea se aplică în cazul următoarelor situații:

• stabilirea necesarului caloric zilnic al sugarului;
• asigurarea unei varietăți de alimente astfel încât să fie acoperite cerințele nutriționale;
• asigurarea aportului optim de lichide la sugar;
• utilizarea suplimentelor vitaminice și/sau minerale și a alimentelor fortificate;
• modalități de stocare și preparare ale alimentelor destinate hranei sugarului;
• tehnici de alimentare.

Stabilirea necesarului caloric zilnic al sugarului

Necesarul caloric este stabilit în funcție de vârsta sugarului, mai exact:

• 600 kcalorii într-o zi, la 6 - 8 luni;
• 700 kcalorii într-o zi, la 9 - 11 luni;
• 900 kcalorii într-o zi, la 12 - 23 luni.

Aceste valori sunt orientative. În practică, se va ține cont de frecvența și densitatea energetică și nutrițională a meselor și nu în ultimul rând, de indicele de sațitate al sugarului, pentru a evita subalimentarea sau supraalimentarea acestuia, cauze majore de malnutriție la vârsta copilăriei (subnutriția și obezitatea).

Pentru copilul sănătos sunt recomandate 4 – 5 mese într-o zi și 1 – 2 gustări între mese compuse din fructe proaspete de regulă, porționate astfel încât să nu reprezinte risc de înecare pentru micuț. Numărul meselor va fi adaptat în funcție de densitatea energetică și cantitatea de mâncare ingerată (cu cât acestea sunt mai mici, mesele necesită a fi mai frecvente). Mesele pot fi constituite doar din lapte, doar din alimente corespunzătoare vârstei și  perioadei de diversificare sau o combinație între cele două enumerate anterior. 

În cazul în care sugarul se află în perioada de recuperare după o boală, se recomandă creșterea treptată a aportului caloric pentru a recupera pierderile catabolice cauzate de boală. 

Asigurarea necesarului nutrițional al sugarului

Pentru a acoperi cerințele nutriționale ale sugarului este necesară asigurarea unei varietăți de alimente din prisma consistenței, texturii și culorii alimentelor oferite și implicit a nutrienților conținuți.

Consistența alimentelor și varietatea acestora trebuie crescută progresiv, fiind adaptate nivelului de dezvoltare psiho-motorie a sugarului.

În momentul inițierii diversificării (6 luni) sugarul este capabil să consume alimente sub formă pasată, de piure și cu o textură semi-solidă.

Începând cu vârsta de 8 luni micuții pot să consume așa-numitele „finger foods”, alimente care au o consistență moale sau care devin astfel când intră în conact cu saliva, care pot fi consumate cu ușurință de către copii, cu mâna.


Cel târziu, înainte de a împlini 10 luni, sugarul trebuie familiarizat cu alimentele semi-solide, care prezintă cocoloașe („lumpy” solid foods) pentru a preveni apariția dificultăților de alimentare și a monotoniei cu privire la varietatea de alimente consumate.

După împlinirea primului an de viață, copilul mic este capabil să consume alimente similare cu restul membrilor familiei, cu precizarea că acestea trebuie să fie foarte nutritive și oferite astfel încât să nu reprezinte un pericol de înecare sau sufocare cu acestea (alune, struguri, măr și morcov crud, alimente de dimensiuni mici și textură dură care pot obstrucționa căile respiratorii ale micuțului).

Grupele alimentare principale

Grupa alimentelor bogate în proteine

Carnea slabă de mamifere, carnea de pasăre, peștele și oul trebuie consumnate în fiecare zi, alternativ, reprezentând sursa principală de proteine cu valoare biologică crescută. În caz contrar, acestea trebuie incluse în dieta sugarului cât mai des posibil.

În absența produselor animale în alimentația sugarului, cerealele și leguminoasele trebuie consumate în fiecare zi. Acestea constituie sursele principale de proteine de origine vegetală din dietă. De asemenea, legumele rădăcinoase (sfeclă, morcov, ridichi, etc.) și tuberculii (cartofi, cartofi dulci, etc.) trebuie consumați cu regularitate, pentru a asigura aportul adecvat de proteine.

Lapte și produse lactate

În situația în care sursele alimentare de origine animală sunt consumate regulat, aportul de zilnic de lapte recomandat este de aproximativ 200 – 400 ml. În cazul în care alimentele de orgine animală nu sunt accesibile, se recomandă consumul zilnic a circa 300 – 500 ml de lapte.

Tipurile de lapte permise în alimentația sugarului și a copilului mic includ laptele integral al mamiferelor (vacă, oaie, capră) în mod obligatoriu tratat termic, laptele UHT (Ultra High Temperature), laptele praf reconstituit, laptele fermentat sau iaurtul.

Laptele de vacă sau al altor mamifere este recomandat a fi consumat după vârsta de 12 luni pentru a preveni  riscul de apariție al alergiei la proteinele laptelui de vacă. Sângerările gastro-intestinale oculte la bebeluș asociate consumului laptelui de vacă pot fi evitate prin tratarea termică a laptelui. Acestea se remit odată cu înaintarea în vârstă. Consumul excesiv de lapte de vacă poate favoriza apariția anemiei feriprive.

Nu sunt acceptate în acest sens laptele condensat, laptele semi-degresat sau degresat (laptele semi – degresat poate fi consumat după 12 luni) și laptele de soia (doar formulele de lapte pe bază de soia). Includerea acestora în dieta sugarului și a copilului mic este permisă doar în cazul în care sunt încorporate în alimente, în procesul de preparare al acestora.

Grupa alimentelor bogate în grăsimi

În cazul consumului regulat de lapte integral și al alimentelor bogate în grăsimi sănătoase (avocado, măsline, fructe și semințe oleaginoase oferite sub formă de pastă) nu este recomandată adiționareadietei cu grăsimi. În caz contrar, alimentația sugarului trebuie suplimentată cu 10 – 20 g de ulei, unt sau alte grăsimi în stare crudă sau fierte.

Grupa alimentelor dense din punct de vedere caloric

În grupa de alimente cu valoare nutrițională redusă, bogate în calorii sunt incluse băuturile îndulcite și sucurile acidulate din comerț. Consumul acestora trebuie evitat deoarece presupune un aport excesiv de calorii și influențează în mod negativ apetitul copilului pentru alimentele hrănitoare. Tot din această categorie face parte și sucul natural de fructe, al cărui consum trebuie limitat la maxim 180 ml într-o zi, conform recomandărilor emise de Academia Americană de Pediatrie.

Micronutrienții principali din dietă

Pentru a-i asigura sugarului și copilului mic necesarul de nutrienți, acesta trebuie să consume o gamă largă de alimente, introduse progresiv în dieta acestuia.

Printre alimentele consumate frecvent trebuie să se regăsescă surse de calciu, alimente bogate în vitamina A, vitamina C și vitaminele B, în special riboflavina, vitamina B6 și acidul folic. Acestea se regăsesc în principal în legumele și fructele intens și variat colorate, vegetalele cu frunze verzi, legume tuberculifrere (cartofi, cartofi dulci, etc.), rădăcinoase, cereale și alimentele de origine animală consumate rațional.

Alimentele de origine animală nu trebuie să lipsească din alimentația micuțului. În absența acestora este necesară utilizarea suplimentelor non-dietetice de vitamine și/sau minerale sau a alimentelor fortificate, dacă acestea sunt accesibile.

Suplimentele vitaminice și/sau minerale și alimentele fortificate

În lipsa unui aport dietetic insuficient, micronutrienții trebuie suplimentați, de preferat încorporate în alimente sau în timpul meselor.

Anemia feriprivă reprezintă una dintre cele mai răspândite forme de anemie. În acest caz, suplimentele care conțin fier trebuie administrate după cum urmează: 8 – 10 mg/zi la 6 – 12 luni, 5 – 7 mg/zi la 12 – 24 luni.

În cazul unei diete a sugarului și a copilului mic în care predomină alimentele de origine vegetală este necesară suplimentarea non-dietetică cu micronutrienți (fier, zinc, calciu și vitamina B12). Alimentele fortificate (cu fier, zinc, etc.) din comerț nu sunt considerate a fi ușor accesibile.

Aportul optim de lichide la sugar

În condiții de temperatură normale, sugarii și copiii mici care nu sunt alăptați au un necesar lichidian de aproximativ 400 – 600 ml într-o zi, în adiția celor 200 – 700 ml de apă proveniți din alimente. În condiții de temperatură crescută se recomandă administrarea a 800 – 1200 ml de lichide. În cazul afecțiunilor care se soldează cu pierderi de fluide (prin diaree, vărsături, etc.) sau febră, trebuie suplimentat aportul de lichide.

Apa oferită sugarilor trebuie să fie potabilă, să provină din surse sigure. Poate fi fiartă dacă este nevoie, pentru a reduce riscul de contaminare bacteriană la copil.

Trebuie evitate băuturile cu valoare nutrițională scăzută cum sunt de exemplu băuturile îndulcite din comerț sau sucurile acidulate. De asemenea trebuie evitat consumul de cafea, iar aportul zilnic de suc trebuie limitat la mai puțin de 250 de ml.

Tehnici de alimentare la sugar și la copilul mic

Alimentarea sugarului și a copilului mic ar trebui să țină cont de anumite principii acceptate din punct de vedere psiho-social, cu privire la autonomia și educația oferite de către părinți:

• copiii capabili să se alimenteze singuri trebuie supravegheați pentru a reduce riscul de înecare/sufocare cu alimente;
• trebuie să se țină cont de semnalele de sațietate/foame transmise de copil pentru a evita subalimentarea sau supraalimentarea acestuia;
• în cazul refuzului copiilor de a se alimenta, părinții, înarmați cu răbdare și calm, vor experimenta cu diferite alimente, culori, texturi, astfel încât să-i încurajeze pe aceștia să manânce;
• micuții trebuie încurajați să mănânce, dar nu trebuie forțați;
• apetitul poate fi redus semnificativ în cazul bolilor tranzitorii; în acest caz, sugarului și copilului mic li se vor oferi alimente familiare, variate, acceptate și se va sista introducerea alimentelor noi în planul de diversificare până la dispariția simptomelor de boală;
• trebuie limitate situațiile și obiectele care ar putea distrage atenția copiilor în timpul meselor;
• fiecare masă trebuie tratată ca o oportunitate de a-i învăța pe copii lucruri noi, de a oferi afecțiune, atenție, constituind o experiență plăcută pentru copii și pentru părinți deopotrivă.