Mucii la copilul mic

Congestia nazală sau obstrucția căilor nazale superioare cauzată de edemul mucosei și mucus se numără printre cele mai frecvente simptome întâlnite în cadrul afecțiuniilor respiratorii. Mucusul este secretat în exces în momentul în care mucoasa cavității nazale este inflamată sau infectată.

Când apar secrețiile nazale?

Infecția bacteriană este semnalată prin apariția secrețiilor nazale vâscoase de culoare galben-verzui și prin simptomatologia specifică. Însă, este important de reținut faptul că virarea culorii mucusului de la alb-transparent la galben-verzui, nu este un semn patognomonic pentru o infecție bacteriană. Acest aspect poate fi susținut prin progresia infecției virale, care a debutat în urmă cu mai mult de 10-14 zile. 

Secrețiile nazale apoase și abundente însoțite uneori de tuse pot fi un semn al unei infecții virale, aceasta reprezentând o cauză des întâlnită în rândul copiilor mici. Simptomele se remit, de obicei în aproximativ 7 zile, însă în cazul în care acestea persistă timp îndelungat este recomandată evaluarea copilului dumneavoastră de către medicul specialist. (3, 5)

Alergiile determină predominant simptomatologie de tip respirator, cu apariția secrețiilor nazale de aspect apos, strănut, prurit, edemațierea feței. La copii, acestea sunt decelate în jurul vârstei de doi ani, când sunt mai des expuși alergenilor din mediu. Pentru evitarea pe cât posibil a recurenței tabloului clinic, este extrem de importantă observarea momentului apariției simptomelor și recunoașterea cauzelor. (2, 3)

Un aspect important de reținut este faptul că secrețiile nazale cronice pot fi cauzate de un obiect străin introdus în căile nazale alecopilului, prin iritarea mucoasei. În plus, asociat mucusului este semnalată durerea brusc apărută și drenaj cu miros fetid sau sanguinolent de la nivelul unei singure narine. (5)

Anatomie și fiziopatologie

Cavitatea nazală este tapetată de un strat epitelial denumit mucoasă, al cărei rol este de a proteja căile aerifere de condițiile atmosferice nefavorabile (umiditate, temperaturi extreme), prin congestie și producție de mucus. Mucusul prezintă în acest caz un factor protector. În situația în care congestia și secrețiile sunt cauzate de inflamație și perturbarea mecanismelor fiziologice prin implicarea factoriilor pro-inflamatori, substratul poate viza alergiile, infecțiile de tract respirator de etiologie virală sau bacteriană, afecțiunile de tip anatomic și structural, precum deviația de sept, hipertrofia adenoidală, atrezia coanală, despicătura palatului (palatoschizis). (1, 3, 4)

Inflamația joacă un rol important în apariția mucusului și a congestiei nazale, prin vasodilatație, edem și activarea mediatorilor (leucotriene, eozinofile, prostaglandine, TNF-alfa). Mecanismele declanșate la acest nivel vor determina reducerea pasajului aerifer, cu repercusiuni semnificative asupra respirației.

Tratamentul acasă

Îngrijirea copilului acasă constă în curățarea cavităților nazale și administrarea terapiei țintite, recomandate de către medicul specialist.

Decongestionarea cavității nazale necesită folosirea medicației pentru subțierea mucusului (mucolitice), aspirarea secrețiilor nazale și în anumite situații, asocierea medicației antiinflamatoare, al cărei scop este reducerea inflamației tractului respirator și ameliorarea semnificativă a simptomatologiei.

Bebelușii necesită atenție sporită în cazul în care cavitațiile nazale sunt obstruate, fiind recomandate instilațiile nazale cu apă de mare sau ser fiziologic (câte o picătură pentru fiecare narină, pe rând), menite sa subțieze mucusul. Apoi, este indicată folosirea unui aspirator nazal, care va elimina mucusul în exces. Instilațiile nazale și aspirarea se repetă până în momentul în care secrețiile prezintă aspect clar, transparent.

De reținut este faptul că bebelușul alăptat nu se poate alimenta, în cazul în care năsucul este congestionat și obstruat cu secreții.

Îngrijirea copilului mic, cu vârsta mai mare de 2 ani, vizează atât administrarea mucoliticelor și a medicației antiinflamatorii, în situațiile care necesită folosirea acesteia, cu diferența că eliminarea secrețiilor se poate face prin suflarea năsucului, într-un șervețel de unică folosință. Curățarea căilor aerifere se poate face prin administrarea spray-urile nazale pe bază de soluții saline sau prin folosirea unui nebulizator cu mască, copilul necesitând inhalarea aerosolilor cu substanțele propice, în funcție de nevoile copilului dumneavoastră și recomandate de către medicul pediatru.

În plus, în cazul în care etiologia afecțiunii copilului este de natură infecțioasă, este necesară administrarea crescută de lichide și urmarea tratamentului corespunzător. (2, 6)

Metode de precauție

În cazul în care copilul a contactat o infecție virală sau bacteriană, este importantă limitarea răspândirii agenților infecțioși. În acest sens, se recomandă:

• dezinfectarea jucăriilor bebelușului, cu care obișnuiește să aibă contact direct prin intermediul guriței;
• spălatul frecvent al mâinilor;
• nu este indicată folosirea acelorași tacâmuri și împărțirea mâncării;
• în rândul copiilor mici este recomandată folosirea servețelelor nazale în cazul tusei, strănutului și eliminarea secrețiilor nazale (suflarea nasului). (3)

Situații de urgență

Semnele de alarmă care necesită de urgență consultul medicului specialist sunt reprezentate de următoarele:

• bebelușul prezintă simptome asociate secrețiilor nazale, febră, dificultăți ale actului respirației și iritabilitate;
• sugarii și în mod special nou-născuții care prezintă febră persistentă sau recurentă;
• secrețiile nazale ale copilului sunt abundente și au determinat afectarea cutanată la nivelul nasului și gurii, fiind în același timp însoțite de tuse, wheezing, febră, letargie și/sau dureri la nivelul pieptului;
• congestie nazală cronică acompaniată de edemațierea feței (ochi, obraji, nas) și vedere încețoșată;
• copilul prezintă și confirmă durere la nivelul urechii, iar bebelușul este agitat și își atinge constant urechea afectată; durerea poate fi acompaniată de febră și amețeală. (2, 3)