Hepatita A la copii

Hepatita cu virus A, denumită hepatita infecțioasă sau hepatita endemică, este o boală inflamatorie a ficatului întâlnită frecvent în rândul pacienților pediatrici. Această afecțiune deține caracter contagios, modalitatea de transmitere fiind fecal-orală. (1, 2)

O particularitate importantă a bolii este că aceasta nu prezintă tendință spre cronicizare. Astfel, hepatita virală tip A este manifestă un interval de timp mai scurt, maximum 6 luni, spre deosebire de hepatitele cu virus B și C care prezintă atât fază acută, cât și fază cronică. (2)

Cauze și factori de risc

Infectarea cu virusul hepatotrop A se face pe cale fecal-orală, prin ingestia alimentelor contaminate sau a apei provenite din zone endemice, al căror sistem de salubrizare este precar, sau prin contactul direct cu persoanele afectate. Important de reținut este că transmiterea prin intermediul secrețiilor salivare nu a fost dovedită, iar transmiterea pe cale sanguină, prin transfuzii de sânge este foarte rară. (1, 3, 5)

Riscul de infecție este semnificativ mai crescut în zonele endemice care atestă prezența contaminării cu virusul hepatitic A precum și în colectivele mari, creșe sau grădinițe. (3)

Mecanisme fiziopatologice

Hepatita este definită drept afectarea de natură inflamatorie a ficatului. Virusurile hepatotrope cunoscute responsabile de acest proces inflamator sunt: virusul A (HAV), B (HBV), C (HCV), D (HDV), E (HEV) și virusurile GB (GBV-A, GBV-B, GBV-C).
Virusul hepatitic A este un virus ARN neîncapsulat care prezintă caracteristici ale virusurilor din familia Picornaviridae. Inițial a fost clasificat în genul Enterovirus al acestei familii (1983), însă ulterior, datorită secvențelor diferite de la nivelul genomului a fost încadrat în clasa hepatovirusurilor.

Infecția cu virusul hepatitic A este realizată prin ingestie la nivel intestinal, iar datorită afinității hepatice se localizează la nivelul acestui organ, pe cale sanguină. Modificările morfopatologice de natură inflamatorie apar exclusiv la nivelul ficatului. (5)
Perioada de incubație a virusului este de aproximativ 28 zile, dar poate varia între 15 și până la 50 de zile. În această perioadă, virusul este replicat la nivelul ficatului și poate fi detectat prin examenul coprologic. Detecția componentelor virale în materiile fecale poate fi realizată din primele 10-14 zile de la contactarea infecției până în primele 7 zile de la debutul simptomatologiei clinice. (3, 5)

Organismul gazdei infectate produce anticorpi anti-hepatită A în perioada de incubație care pot fi identificați ulterior. Anticorpii sunt reprezentați de IgM și IgG specifice, aceștia din urmă pot persista în ser o perioadă mai îndelungată. (5) În plus, acești anticorpi oferă protecție în cazul unei reinfecții.

Important de reținut este că virusul hepatitic A are afinitate pentru țesutul hepatic, cauzând procese inflamatorii la acest nivel și nu este identificat la nivelul altor țesuturi ale organismului. (3)

Semne și simptome

Tabloul clinic al hepatitei cu virus A este conturat de simptome specifice stării gripale (febră, grețuri, vărsături, pierderea apetitului, fatigabilitate). Afectarea hepatică cauzează apariția icterului (aspectul gălbui al tegumentelor și sclerelor), a scaunelor deschise la culoare și a urinei care la examinarea macroscopică este brună. Cu toate acestea, simptomatologia variază de la un individ la altul și este influențată, în plus, de vârsta pacientului.

Formele hepatitei infecțioase din punct de vedere al simptomelor și semnelor clinice sunt reprezentate de:

• forme sublinice sau anicterice;
• forme moderate;
• forme cu tablou clinic pregnant, care prezintă totalitatea manifestărilor specifice.

Formele moderate de boală pot prezenta simptomatologie clinică asemănătoare cu cea din infecțiile virale de tract gastro-intestinal în care durerile abdominale însoțite de scaune diareice sunt prezente. Astfel, formele subclinice, anicterice precum și formele moderate de boală sunt adesea întâlnite în rândul pacienților pediatrici, iar formele clinic manifeste, icterice, sunt frecvent întâlnite în rândul adulților. (2, 4, 5)

În urma studiilor efectuate până în prezent un procent de aproximativ 30% dintre pacienții pediatrici cu vârsta mai mică de 6 ani prezintă manifestări clinice specifice. În anumite cazuri, copilul poate suferi de infecția cu virus hepatitic A, însă fără prezența simptomelor clinice caracteristice afecțiunii. Ulterior, procesele inflamatorii de la nivelul ficatului regresează, copilul dobândind protecție imunologică pe tot parcursul vieții. Pacienții pediatrici cu vârste mai mari pot prezenta simptomatologia tipică cu remiterea acesteia într-un interval de câteva săptămâni. (4)

Diagnostic

Elementele clinice pot fi necesare pentru diagnosticul de hepatită virală A, însă acestea nu sunt suficiente. Examenul paraclinic este cel care stabilește diagnosticul de certitudine.
Din punct de vedere paraclinic este necesară evaluarea funcției hepatice, testele de coagulare și urmărirea unor modificări ale parametrilor hemoleucogramei. În plus, prezența în ser a anticorpilor IgM împotriva HAV indică prezența infecției acute cu virusul hepatitic A.

Ecografia abdominală reprezintă o metodă non-invazivă de explorare a ficatului prin intermediul ultrasunetelor și este necesară în stabilirea diagnosticului. (1, 3)
Astfel, bazele diagnosticului de hepatită virală sunt reprezentate de cumulul simptomelor și semnelor clinice în situațiile în care acestea sunt prezente și de investigațiile serologice specifice.

Tratament

Îngrijirea pacienților pediatrici care au fost diagnosticați cu hepatită virală A vizează tratamentul de întreținere, fără a se indica restricții alimentare sau restricții ale activităților fizice. În prezența bolii hepatitice A este recomandat a se evita administrarea medicației care prezintă metabolizare hepatică sau care poate cauza afectare hepatică suplimentară. În plus, medicația necesară se administrează copiilor doar la recomandările medicului specialist.
Copiii infectați cu virusul hepatitic A care prezintă semne de deshidratare cauzate de vărsături sau scaune diareice repetate necesită spitalizare și îngrijire terapeutică adecvată. (3)

Evoluția bolii

Hepatita cu virus A este o boală inflamatorie acută, ale cărei simptome pot persista câteva săptămâni sau luni. Odată cu remiterea manifestărilor caracteristice pacientul nu mai prezintă contagiozitate.
Hepatita virală A este o boală inflamatorie limitată care nu prezintă tendința spre cronicizare. Leziunile hepatice regresează într-un interval de timp relativ scurt fără apariția complicațiilor. (2)

Prevenție

Cea mai eficientă formă de prevenție a infectării cu virus hepatitic A este vaccinarea. Aceasta este recomandată copiilor cu vârsta mai mare de 12 luni la indicațiile medicului pediatru.
Vaccinarea reprezintă metoda profilactică de elecție, fiind o procedură medicală ce nu trebuie neglijată. Sfatul medicului pediatru și îndrumările terapeutice sunt necesare pentru asigurarea sănătății copilului dumneavoastră.  

Important de reținut

Hepatita cu virus A este caracterizată de faza acută a bolii și nu prezintă tendință spre cronicizare. Manifestările clinice regresează într-un interval relativ scurt de timp (maximum 6 luni). Anticorpii eliberați oferă protecție în cazul unei reexpuneri la agentul patogen incriminat.