Bruxismul la copii: de ce scrâșnesc din dinți în somn

Ce este bruxismul de somn

Bruxismul înseamnă scrâșnitul din dinți sau încleștarea maxilarelor, fie în timpul zilei, fie în somn. La copii, forma de somn este cea mai frecventă și, de cele mai multe ori, este observată de altcineva — un părinte sau un frate — pentru că cel mic, de obicei, nu știe că o face. Mulți copii trec prin perioade de bruxism fără să aibă vreo problemă de fond, iar fenomenul se remarcă mai ales prin zgomotul care deranjează restul familiei noaptea^[1].

O trecere în revistă recentă a cercetărilor pe acest subiect arată cât de greu este de estimat exact cât de frecvent este bruxismul de somn la copii și adolescenți: în funcție de vârstă și de cât de strict este definit diagnosticul (de la bruxismul doar suspectat, pe baza relatărilor, până la cel confirmat prin înregistrări în timpul somnului), prevalența raportată variază între 5% și 50%^[2].

De ce scrâșnesc copiii din dinți în somn

Nu există o singură cauză a bruxismului la copii. Printre motivele frecvente se numără dinții care nu sunt bine aliniați, o durere locală — de exemplu de la erupția dentară sau de la o otită — și stresul cotidian: emoțiile legate de o schimbare de rutină, de un test la școală sau chiar de o ceartă în familie pot fi suficiente pentru a declanșa scrâșnitul din dinți. Mai rar, bruxismul apare în contextul altor afecțiuni medicale, precum hiperactivitatea sau paralizia cerebrală, sau ca efect al anumitor medicamente^[1].

Cercetătorii au identificat și alți factori asociați cu bruxismul de somn la copii: probleme de comportament, alte tulburări ale somnului — în special sforăitul, apneea obstructivă în somn și coșmarurile — precum și afecțiuni care îngreunează respirația, cum sunt alergiile sau obiceiul de a respira pe gură^[2]. Același tipar reiese și dintr-o analiză care a adunat rezultatele mai multor sinteze de studii: condițiile și durata somnului, modificările respiratorii, dar și trăsăturile de personalitate și factorii psihosociali sunt cei mai frecvent raportați factori asociați cu bruxismul la copii — cu precizarea autorilor că toate sintezele incluse aveau un risc mare de eroare sistematică^[3].

La adolescenți, un studiu pe 403 tineri brazilieni de 11-19 ani a arătat că scrâșnitul sau încleștarea dinților în somn, așa cum le-au relatat ei înșiși, au fost mai frecvente la cei care aveau coșmaruri cel puțin o dată pe lună, la cei cu o calitate mai slabă a somnului, la cei care salivau pe pernă în timpul nopții și la cei care aveau dureri de gât de la folosirea telefonului mobil^[4]. Fiind o cercetare făcută la un singur moment, ea arată legături, nu cauze.

Un chestionar completat de peste 200 de părinți de copii sub 13 ani, în Arabia Saudită, a arătat că un părinte care are el însuși bruxism are șanse de peste opt ori mai mari să raporteze acest obicei și la copilul său. Tot acolo, mamele care nu cunoșteau semnele bruxismului (dureri de dinți, de maxilar sau de față) au raportat mai rar bruxism la copii^[5] — deci cifra de mai sus poate ține atât de o predispoziție de familie, cât și de faptul că un părinte care știe ce e bruxismul îl recunoaște mai ușor.

Cum recunoști bruxismul la copilul tău

Cel mai clar semn este chiar zgomotul de scrâșnit, auzit noaptea de un părinte sau de un frate care doarme în aceeași cameră. Pe lângă el, poți observa:

• dureri de maxilar sau de față dimineața, la trezire, și durere la mestecat;
• dureri de cap;
• dureri de ureche;
• dinți tociți, ciobiți sau cu smalțul deteriorat;
• dinți sensibili;
• somn agitat.

Toate acestea pot avea și alte explicații, așa că nu le pune automat pe seama bruxismului^[1][6].

Mulți copii care scrâșnesc din dinți nu știu că o fac, iar de multe ori bruxismul trece neobservat și nu dă probleme — de aceea controalele stomatologice de rutină ajută la depistarea lui: stomatologul se uită la smalț după ciobituri și urme de uzură neobișnuită și suflă aer și apă pe dinți ca să verifice sensibilitatea. Dacă găsește dinți afectați, caută împreună cu familia și cauza scrâșnitului — de la dinți nealiniați până la stres^[1].

Când este un motiv de îngrijorare și cui te adresezi

Pentru majoritatea copiilor, bruxismul de somn este o fază trecătoare, fără urmări, care dispare de la sine pe măsură ce pierd dinții de lapte și erup cei definitivi^[1]. Nu are nevoie de tratament doar pentru că există — devine o problemă atunci când provoacă suferință sau afectează vizibil dinții.

Este indicat să programezi un control la medicul stomatolog dacă observi dinți afectați sau sensibili, dacă copilul are dureri de maxilar, de față ori de ureche, sau pur și simplu dacă te îngrijorează scrâșnitul lui din somn^[6].

Pentru că cercetările arată o legătură între bruxismul de somn și alte tulburări de respirație în timpul somnului, precum sforăitul și apneea obstructivă în somn^[2], este bine să discuți cu medicul de familie sau cu medicul pediatru dacă, pe lângă scrâșnitul din dinți, copilul tău sforăie noapte după noapte, pare să aibă pauze în respirație în somn sau respiră pe gură. Aceste semne merită evaluate separat, pentru că pot indica o problemă respiratorie care necesită investigații proprii, nu doar monitorizarea bruxismului. În funcție de ce găsește, medicul de familie sau pediatrul te poate îndruma mai departe către un medic specialist ORL sau către un medic stomatolog pediatru, pentru partea dentară.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul bruxismului se pune de obicei clinic, pe baza relatării părinților despre zgomotele din somn și a examinării dinților de către stomatolog, care caută semnele specifice de uzură^[1]. Depistarea se sprijină, așadar, pe chestionare și pe examenul dentar; înregistrările instrumentale din timpul somnului pot confirma diagnosticul, dar la copii metoda are nevoie de mai multe studii care să o valideze, așa că nu este o investigație de rutină^[2].

Atunci când bruxismul afectează vizibil dinții sau provoacă durere, stomatologul poate recomanda o gutieră de protecție — un dispozitiv asemănător cu protecțiile dentare ale sportivilor, realizat după forma dinților copilului și purtat noaptea ca să apere dinții de uzură^[1][6]. Copilul are nevoie de câteva nopți ca să se obișnuiască cu ea, dar de obicei ajută repede^[1]. Gutiera se face și se adaptează doar de stomatolog, după examinarea dinților copilului.

Cercetările din ultimii ani arată însă că, dincolo de gutieră, nu există un protocol de tratament ferm, susținut de dovezi solide, pentru bruxismul de somn la copii. O trecere în revistă a studiilor publicate în ultimii 20 de ani menționează, printre opțiunile folosite în practică, dispozitivele ocluzale, aparatele orale de avansare mandibulară, expansiunea rapidă a maxilarului și unele medicamente — precizând că, pentru medicamente, dovezile la copii sunt limitate^[2]. O analiză separată a studiilor clinice randomizate — doar 7 studii găsite în toată literatura — a constatat o reducere a semnelor de bruxism cu două medicamente cu efect sedativ și cu un extract din plante, în timp ce gutierele ocluzale și fizioterapia nu au adus un beneficiu semnificativ statistic față de grupurile de control; autorii subliniază că atât de puține studii nu permit stabilirea unui protocol de tratament și recomandă o abordare individualizată, centrată pe factorii de risc ai fiecărui copil^[7]. Analiza-umbrelă citată mai sus ajunge la aceeași concluzie: dovezile actuale nu sunt suficiente pentru a recomanda un anumit tratament, iar ce se poate face cel mai bine astăzi pornește de la factorii asociați bruxismului la copilul respectiv^[3]. Orice medicament pentru bruxism se stabilește exclusiv de către medic, niciodată prin autoadministrare.

Ce poți face acasă

Nu există o metodă dovedită care să oprească bruxismul, dar câteva obiceiuri pot ajuta copilul să se relaxeze înainte de somn și pot reduce frecvența episoadelor legate de stres:

• o rutină liniștitoare înainte de culcare — o baie caldă, câteva minute de muzică liniștită sau o carte citită împreună^[1];
• un moment zilnic în care copilul poate vorbi despre ce l-a supărat sau îngrijorat peste zi, mai ales înaintea unor evenimente stresante, cum e prima plecare de acasă fără părinți sau mutarea într-un oraș nou^[1];
• un somn mai bun: culcare la aceeași oră, relaxare înainte de culcare, cameră întunecoasă și liniștită^[6];
• la adolescenți, atenție la orele petrecute aplecat peste telefon: durerile de gât de la folosirea telefonului au fost asociate cu scrâșnitul din somn^[4];
• controale stomatologice regulate, pentru depistarea precoce a uzurii dentare, chiar dacă nu ai observat tu zgomotul de scrâșnit^[1][6].

Dacă bruxismul persistă, se agravează sau este însoțit de oricare dintre semnele de alarmă descrise mai sus, următorul pas este un control la medicul stomatolog al copilului, nu încercarea unor remedii la întâmplare.

Concluzii

Bruxismul de somn este frecvent în copilărie și, în majoritatea cazurilor, trece de la sine odată cu schimbarea dentiției, fără să lase urmări. Rolul părinților este să urmărească cele câteva semne care contează cu adevărat — dinți tociți sau ciobiți, dureri persistente de maxilar sau de cap, și mai ales sforăit noapte după noapte sau pauze în respirație în timpul somnului — și să ceară o evaluare la stomatolog sau la medicul de familie atunci când apar. Pentru restul copiilor, o rutină de culcare liniștită și controalele stomatologice obișnuite sunt, de cele mai multe ori, tot ce este nevoie.