Utilizarea ecranelor la copii a crescut dramatic în ultimele trei decenii, cu un salt major în pandemie

Prima revizuire sistematică care urmărește tendințele pe termen lung ale utilizării ecranelor la copii și adolescenți — acoperind atât perioadele prepandemice cât și pandemia COVID-19 — confirmă o creștere semnificativă și susținută pe parcursul a 30 de ani, cu un salt dramatic după 2020, inclusiv o schimbare fundamentală în tipul de dispozitive utilizate: de la televizor la smartphone-uri, tablete și jocuri video interactive.
Studiul, realizat de cercetătoare de la Universitatea Turku din Finlanda și publicat pe 30 martie 2026, a analizat 60 de studii recenzate publicate între 1991 și 2022, incluzând copii și adolescenți cu vârste între 0 și 19 ani.

Idei principale

• Aceasta este prima revizuire sistematică care examinează tendințele pe termen lung ale utilizării ecranelor la copii și adolescenți acoperind atât perioadele prepandemice cât și pandemia COVID-19 — o perspectivă istorică de 30 de ani (1991–2022).
• Înainte de pandemie, tabloul era mixt: majoritatea studiilor indicau o tendință de creștere, dar cu rezultate inconsistente. După pandemia COVID-19, aproape toate studiile au arătat o creștere dramatică atât a timpului total de ecran, cât și a celui de loisir.
• Natura utilizării ecranelor s-a transformat fundamental: de la televizor — care a continuat să scadă chiar și în pandemie — spre dispozitive digitale interactive și personalizate: telefoane mobile, tablete și jocuri video.
• Adolescenții și copiii mai mari raportează în general mai mult timp de ecran față de copiii mici — un tipar explicat prin factori de dezvoltare: în adolescență, relațiile cu colegii, interacțiunea socială online și relațiile romantice devin centrale.
• Creșterea utilizării ecranelor a fost observată la toate grupele socioeconomice, dar a fost mai pronunțată la copiii din familii cu venituri mai mari, probabil datorită accesului mai facil la dispozitive personale.
• Autorii subliniază că cercetările viitoare trebuie să se concentreze nu doar pe cât timp petrec copiii în fața ecranelor, ci și pe ce fac online și pe contextul utilizării — deoarece nu tot timpul de ecran are același impact asupra sănătății.

Despre revizuire

Design și metodologie

Revizuirea sistematică a fost realizată de echipa Research Centre for Child Psychiatry de la Universitatea Turku, coordonată de cercetătoarele postdoctorale Yuko Mori și Sanju Silwal. Au fost analizate 60 de studii recenzate publicate între 1991 și 2022, care examinau tendințele de utilizare a ecranelor la persoane cu vârste între 0 și 19 ani. Este prima revizuire care examinează tendințele pe termen lung acoperind atât perioadele prepandemice cât și pandemia COVID-19.

Schimbarea tipologiei ecranelor

Un aspect metodologic important al revizuirii este recunoașterea că obiectul de studiu s-a schimbat în timp: studiile timpurii (anii 1990–2000) se concentrau aproape exclusiv pe vizionarea televizorului. De la mijlocul anilor 2010, cercetările au început să includă smartphone-uri și tablete — o schimbare care reflectă transformarea reală a peisajului digital din viața copiilor.

Rezultate

Tendințe prepandemice

În perioadele prepandemice, cercetările prezentau un tablou inconsistent: majoritatea studiilor indicau o tendință de creștere a timpului de ecran, dar unele arătau rezultate mixte. Televizorul a continuat să înregistreze o tendință de scădere chiar și în această perioadă.

Saltul pandemic

Studiile realizate în și după pandemie au arătat în mod cvasiunanim o creștere dramatică a timpului total de ecran și a celui recreațional. Închiderea școlilor, restricțiile de deplasare și izolarea socială au intensificat dependența de dispozitivele digitale pentru educație, socializare și divertisment — un tipar observat la toate grupele de vârstă studiate.

Diferențe după vârstă și statut socioeconomic

Copiii mai mari și adolescenții raportează consistent mai mult timp de ecran față de copiii mici. Autorii explică aceasta prin factori de dezvoltare specifici adolescenței: creșterea importanței relațiilor cu colegii, interacțiunea socială online și relațiile romantice. Creșterea a fost mai pronunțată la copiii din familii cu venituri mai mari, posibil datorită accesului la mai multe dispozitive personale.

Îngrijorări legate de sănătate

Creșterea susținută a expunerii la ecrane ridică îngrijorări privind impactul potențial asupra sănătății fizice, stării mentale, somnului și dezvoltării. Mediile digitale pot expune copiii la cyberbullying, conținut inadecvat și standarde corporale nerealiste. Mai multe țări au introdus deja măsuri reglementare ca răspuns la aceste îngrijorări.

Implicații clinice

Autorii subliniază că răspunsurile eficiente trebuie să se bazeze pe dovezi de calitate înaltă. Cercetările viitoare ar trebui să adopte o abordare multidimensională, examinând nu doar durata utilizării ecranelor, ci și conținutul, contextul și impactul specific asupra stării de bine a copilului. Politicile de sănătate publică, ghidurile pentru părinți și intervențiile școlare trebuie să ia în considerare această complexitate, evitând mesajele simpliste de tipul „ecranele sunt rele.”

Limitări

Heterogenitatea studiilor incluse — care utilizează definiții diferite ale „timpului de ecran,” instrumente de măsurare diverse și populații variate — limitează posibilitatea de a face comparații directe sau de a calcula medii cantitative precise. Studiile cele mai recente (din perioada pandemiei și post-pandemice) sunt slab reprezentate, deoarece revizuirea acoperă literatura până în 2022.

Concluzii

Prima revizuire sistematică pe 30 de ani a tendințelor de utilizare a ecranelor la copii și adolescenți confirmă o creștere semnificativă și accelerată, cu un salt dramatic în și după pandemia COVID-19. Schimbarea fundamentală — de la televizor la dispozitive digitale interactive și personalizate — transformă natura expunerii și face urgentă o cercetare mai nuanțată care să depășească simpla măsurare a timpului de ecran și să examineze ce fac copiii online și cum le influențează real sănătatea.