Tulburările metabolice la tineri: prevalență în creștere și riscuri severe pe termen lung

Un studiu recent publicat în revista Diabetologia aduce o analiză sistematică aprofundată asupra prevalenței bolilor metabolice la tineri și complicațiilor cardiometabolice asociate. Autorii evidențiază faptul că afecțiuni precum diabetul zaharat tip 1 și tip 2, obezitatea și sindroamele de rezistență la insulină afectează tot mai frecvent adolescenții și copiii, în special în țările cu venituri mici și medii, și sunt asociate cu o rată crescută de mortalitate și morbiditate la vârste fragede.

Context

Creșterea prevalenței bolilor metabolice în rândul tinerilor este atribuită dezvoltării economice rapide și schimbărilor sociale și de mediu. Obiceiuri de risc precum fumatul, consumul de alcool și droguri, împreună cu alimentația nesănătoasă și sedentarismul, accentuează riscul de complicații metabolice și reduc aderența la tratament. Aceste probleme sunt agravate de inegalitățile sociale și economice, care afectează accesul la îngrijiri medicale de calitate.

Despre studiul actual

Cercetarea a fost concepută ca o revizuire sistematică a datelor existente privind prevalența diabetului zaharat de tip 1 și tip 2 și a complicațiilor asociate la tineri, analizând date globale, inclusiv din studii multicentrice precum SEARCH (SUA) și registrul SWEET (2012–2021). Printre cele mai relevante date:

• Incidența diabetului zaharat de tip 2 s-a dublat în SUA între 2002 și 2018.

• Prevalența diabetului zaharat tip 1 rămâne ridicată, cu o incidență globală estimată de 14,07 cazuri/100.000 persoane/an sub 20 de ani.

• 19,8% dintre persoanele cu diabet zaharat de tip 1 sunt sub 20 de ani.

• Regiunile cu cele mai mari rate de creștere: America de Nord (pentru diabet tip 2); cele mai mici rate: Europa.

Cercetătorii subliniază faptul că obezitatea infantilă este un factor major de risc pentru diabetul zaharat de tip 2, însă în unele regiuni, precum Asia, boala apare chiar și în absența obezității evidente, sugerând o contribuție majoră a predispoziției genetice și a factorilor de mediu timpurii, inclusiv intrauterini.

În ceea ce privește diabetul zaharat tip 1, factorii genetici (precum alelele HLA-DR3, DR4, DR7, DR9) contribuie semnificativ la susceptibilitate, dar creșterea rapidă a incidenței indică o posibilă influență a factorilor de mediu, cum ar fi epidemia de obezitate.

Rezultate

Riscuri și complicații

Tinerii diagnosticați cu diabet zaharat tip 1 sau 2 prezintă rate crescute de complicații vasculare, chiar înainte de apariția simptomelor clinice:

• Retinopatie de fond

• Excreție urinară crescută de albumină

• Disfuncție autonomă cardiacă

De asemenea, au fost observate diferențe de sex importante în timpul adolescenței:

• Fetele au niveluri mai mari de HbA1c și IMC, o rezistență la insulină mai severă și o prevalență mai ridicată a dislipidemiei.

• Nivelurile scăzute de IGF-1 au fost asociate cu albuminurie, în timp ce nivelurile crescute de androgeni au fost asociate cu semne precoce de afectare vasculară.

Mortalitate

• Riscul de mortalitate globală este mai ridicat la tinerii cu diabet zaharat tip 2 decât la cei cu diabet de tip 1.

• O creștere cu un an a vârstei la diagnostic este asociată cu o scădere cu 4% a riscului de deces.

• Cele mai multe decese în rândul tinerilor cu diabet zaharat tip 2 nu sunt cauzate direct de boală, ci de factori externi precum traumatismele sau agresiunile.

• În țările cu venituri mici, speranța de viață este semnificativ redusă din cauza hipoglicemiei, cetoacidozei diabetice, infecțiilor și insuficienței renale terminale.

Soluții propuse

Autorii sugerează un set amplu de intervenții pentru reducerea impactului bolilor metabolice la vârste fragede:

• Intervenții timpurii, încă din perioada preconcepțională, care să continue până în adolescență.

• Promovarea activității fizice și a unei alimentații sănătoase, inclusiv reglementarea marketingului alimentar și îmbunătățirea etichetării nutriționale.

• Taxarea băuturilor îndulcite cu zahăr și inițiative comunitare în școli pentru promovarea mișcării.

• Combaterea inertiei terapeutice prin formarea personalului medical și acces echitabil la tratamente inovatoare precum agoniștii receptorului GLP-1.

• În țările cu resurse limitate, chiar și un model intermediar de îngrijire – cu insulinoterapie de bază, monitorizarea regulată a HbA1c și educație adecvată – s-a dovedit cost-eficient și eficient în reducerea mortalității.

Concluzii

Creșterea alarmantă a bolilor metabolice în rândul tinerilor impune intervenții urgente, susținute de politici de sănătate publică coerente și bazate pe dovezi. Studiul atrage atenția asupra importanței prevenirii precoce și a reducerii inegalităților în îngrijirea copiilor și adolescenților cu boli metabolice. Prin intervenții susținute și abordări integrate, este posibilă reducerea semnificativă a complicațiilor și îmbunătățirea speranței de viață pentru aceste categorii vulnerabile.