Trasarea cu degetul îmbunătățește învățarea: dovezi care susțin o practica veche de 100 de ani

O practică utilizată la începutul anilor 1900 a primit o validare suplimentară, cu studii care arată că urmărirea cu degetele face învățarea mai ușoară și mai motivantă. Imaginarea unui obiect, după trasarea acestuia, poate genera o învățare mai rapidă atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Urmărirea cu degetul a fost folosită de profesori pentru a ajuta elevii să învețe de mai bine de un secol. La începutul anilor 1900, pionierul educației, Maria Montessori, i-a încurajat pe copiii mici să urmărească literele alfabetului realizate din șmirghel cu degetele arătătoare, pe baza intuiției că o abordare multi-senzorială (adică vizuală, auditivă, tactilă și kinestezică) a învățării ar fi cea mai eficientă. În 1912, Montessori a observat că după ce au stăpânit succesiunea trasării unei litere cu degetul arătător, copiii „s-au bucurat foarte mult”, închizând ochii și încercând să și-o amintească.

La mai bine de un secol distanță, metoda Montessori a primit unele validări empirice. Două noi studii efectuate la Universitatea din Sydney arată nu doar că tehnica este una eficientă, ci și că eficiența sa ar putea fi sporită, atunci când metoda este folosită împreună cu imaginația. Cercetările anterioare au demonstrat o legătură între urmărirea cu degetul și performanța matematică. În cadrul noilor studii, urmărirea în lecțiile de matematică și știință a redus încărcătura cognitivă a oamenilor (cerințele impuse minții conștiente de o serie de activități cognitive), sporind astfel capacitatea lor de a învăța. S-a descoperit, de asemenea, că metoda potențează motivația de învățare.

În primul studiu, publicat în Educațional Psychology Review, 93 de elevi dintr-o școală din Shanghai, China erau învățați despre proprietățile unghiurilor dintr-un triunghi. Elevii au fost alocați în mod aleatoriu într-un grup de control, de urmărire a degetelor sau de urmărire și imaginație, apoi li s-au dat exemple de „calculare a unghiului lipsă” pentru a le completa în condiții de practică și testare. Toți elevii au completat un chestionar cu 13 itemi care a măsurat motivația și diferite tipuri de sarcină cognitivă în timpul procesului de învățare. Un experiment ulterior a investigat dacă aceste descoperiri ar putea fi generalizate.

O mini-metaanaliză care combină rezultatele celor două experimente a arătat că elevii din ultimele două grupuri au raportat niveluri mai scăzute de încărcare cognitivă și niveluri mai ridicate de motivație intrinsecă în timpul lecției, comparativ cu cei din grupul de control.

sursa: Science Daily