Traiectoriile nefavorabile ale raportului talie-înălțime în copilărie, asociate cu risc cardiometabolic precoce

Un studiu prezentat în cadrul Congresului European de Obezitate (ECO 2025), desfășurat la Malaga, Spania, evidențiază faptul că evoluția nefavorabilă a raportului talie-înălțime în copilărie – un marker al obezității centrale – este asociată cu apariția precoce a riscului cardiometabolic și cardiovascular, chiar de la vârsta de 10 ani. Descoperirile se bazează pe date longitudinale colectate în cadrul unui studiu de cohortă din Danemarca și subliniază importanța evaluării distribuției grăsimii abdominale, dincolo de greutatea corporală totală.
Obezitatea centrală, reflectată prin acumularea de grăsime în jurul abdomenului, este considerată un predictor mai precis al riscului cardiovascular și metabolic decât indicele de masă corporală (IMC). Raportul talie-înălțime (waist-to-height ratio, WHtR) este un indicator simplu și eficient pentru măsurarea obezității abdominale, cu relevanță clinică din ce în ce mai mare.

În contextul creșterii alarmante a obezității infantile la nivel global, devine esențială detectarea timpurie a modelelor de acumulare a grăsimii abdominale care pot semnala riscuri cardiometabolice în copilărie și adolescență. Astfel, intervențiile pot fi inițiate din timp pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Despre studiu

Cohorta și designul cercetării

Studiul a analizat 700 de copii înscriși în cohorta COPSAC2010 (Copenhagen Prospective Studies on Asthma in Childhood), un program de cercetare longitudinală populațională desfășurat în Danemarca. Copiii au fost evaluați la 14 vizite clinice regulate, de la vârsta de o săptămână până la 10 ani.

Evaluarea riscului cardiometabolic

Riscul a fost determinat pe baza unor scoruri compozite, ajustate în funcție de vârstă și sex, care au inclus:

•  Colesterol HDL („colesterolul bun”),
•  Trigliceride,
•  Glicemie,
•  Tensiune arterială ajustată pentru înălțime,
•  HOMA-IR (rezistență la insulină).

Traiectorii identificate ale raportului talie-înălțime

Au fost identificate trei traiectorii distincte de evoluție a raportului WHtR:

•  Grup de referință (aprox. 2/3 dintre copii) – traiectorie stabilă;
•  Grup cu creștere rapidă urmată de stabilizare (aprox. 1 din 6 copii);
•  Grup cu creștere lentă și progresivă (aprox. 1 din 6 copii).
• 
  

Rezultate

Grupul cu creștere lentă și progresivă (slow-rising) a prezentat:

•  Un scor de risc cardiometabolic mai mare cu 0,79 deviații standard față de grupul de referință;
•  Un scor de risc cardiovascular mai mare cu 0,53 deviații standard;
•  Niveluri crescute de tensiune arterială sistolică, C-peptidă (supraproducție de insulină), HOMA-IR (rezistență la insulină), GlycA și hs-CRP (markeri ai inflamației cronice);
•  Niveluri mai scăzute de colesterol HDL.

Grupul cu creștere rapidă și stabilizare a prezentat:

•  Niveluri semnificativ mai scăzute de hemoglobină glicozilată (HbA1c) – indicator al unui control glicemic mai bun;
•  Ușor mai ridicate valori ale apolipoproteinei B (ApoB) – un marker independent al riscului cardiovascular.

Analiza ajustată pentru grăsimea abdominală la 10 ani

După ajustarea rezultatelor în funcție de cantitatea efectivă de grăsime abdominală la vârsta de 10 ani, cercetătorii au constatat că aceasta explică în mare parte diferențele între traiectorii. Cu alte cuvinte, nivelul actual de obezitate centrală este principalul predictor al riscului cardiometabolic, iar traiectoria de acumulare contează mai puțin în prezența grăsimii abdominale crescute.

Interpretarea rezultatelor

Obezitatea centrală ca marker clinic prioritar

Conform autorului principal, Dr. David Horner de la Universitatea din Copenhaga, raportul talie-înălțime la vârsta de 10 ani este un indicator clinic esențial al riscului cardiometabolic. Măsurarea acestui raport ar trebui inclusă în mod sistematic în evaluările pediatrice de rutină, alături de greutate și înălțime.

Traiectoria nu este totul – contează destinația

Studiul sugerează că nu modul în care se acumulează grăsimea abdominală contează cel mai mult, ci cantitatea prezentă la momentul evaluării. Această constatare are implicații importante pentru screeningul și intervențiile preventive, în special în copilărie.

Inflamația cronică – o punte între obezitate și boala cardiovasculară

Copiii cu traiectorii nefavorabile au prezentat valori ridicate ale markerilor inflamatori precum GlycA și hs-CRP, indicând un proces inflamator sistemic încă de la vârste fragede. Acest mecanism este central în dezvoltarea aterosclerozei și a altor boli cronice.

Concluzii

Acest studiu pune în evidență importanța monitorizării obezității centrale încă din copilărie, folosind raportul talie-înălțime ca un instrument practic și valid. Traiectoriile nefavorabile ale acestui raport sunt asociate cu semne timpurii de disfuncție metabolică și cardiovasculară, iar măsurarea grăsimii abdominale la vârste fragede poate ajuta la:

•  identificarea copiilor cu risc crescut,
•  implementarea intervențiilor personalizate,
•  și prevenirea bolilor cronice ale adultului încă din copilărie.

Mesajul cheie: unde se află copilul la vârsta de 10 ani în privința obezității centrale contează mai mult decât cum a ajuns acolo. În acest sens, raportul talie-înălțime ar trebui să devină o măsurătoare de rutină în pediatrie.

Cercetătorii continuă investigațiile prin analize metabolomice longitudinale pentru a explora mecanismele biologice profunde ale acestor asocieri și pentru a valida rezultatele în alte cohorte independente.