Timpul petrecut în fața ecranelor în primii ani de viață și riscul de anxietate în adolescență

Un studiu realizat în cadrul cohortei Growing Up in Singapore Towards healthy Outcomes (GUSTO) și publicat la data de 29 decembrie 2025 a analizat relația dintre timpul petrecut în fața ecranelor în primii doi ani de viață, dezvoltarea rețelelor cerebrale în copilărie, comportamentul decizional și simptomele de anxietate în adolescență. Cercetarea arată că expunerea crescută la ecrane în perioada de sugar este asociată cu modificări accelerate ale maturării rețelelor neuronale, care pot contribui ulterior la creșterea riscului de anxietate.

Context

Expunerea copiilor mici la ecrane a crescut constant la nivel global, depășind frecvent recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, care indică absența expunerii la ecrane înainte de vârsta de 2 ani. Numeroase studii observaționale au asociat timpul excesiv petrecut în fața ecranelor cu dificultăți de reglare emoțională, întârzieri cognitive și simptome internalizante, inclusiv anxietatea.

Primii doi ani de viață reprezintă o fereastră critică pentru dezvoltarea cerebrală, caracterizată prin creșteri rapide ale volumului cerebral și reorganizarea rețelelor neuronale de ordin superior. În această perioadă, rețelele senzoriale și de control cognitiv trec prin procese intense de integrare și ulterior de specializare. Deși există dovezi privind modificări structurale asociate timpului petrecut în fața ecranelor, mecanismele longitudinale prin care aceste expuneri timpurii influențează comportamente complexe, precum luarea deciziilor și anxietatea, au fost insuficient explorate.

Despre studiul actual

Design și populație studiată

Analiza a utilizat date longitudinale din cohorta GUSTO, incluzând 168 de copii (54,2% băieți) cu date complete privind:

• timpul petrecut zilnic în fața ecranelor la vârstele de 1 și 2 ani;

• imagistică prin rezonanță magnetică cu difuzie la 4,5; 6,0 și 7,5 ani;

• evaluarea comportamentului decizional la 8,5 ani;

• evaluarea simptomelor de anxietate la 13 ani.

Au fost incluși doar copii născuți la minimum 34 de săptămâni de gestație, cu greutate la naștere ≥2000 g și scor Apgar la 5 minute ≥8, pentru a reduce influența complicațiilor perinatale asupra dezvoltării cerebrale.

Măsurarea expunerii la ecrane

Timpul petrecut în fața ecranelor a fost raportat de părinți prin chestionare standardizate, separat pentru zilele lucrătoare și weekend. Variabila principală de expunere a fost media timpului zilnic de ecran între 1 și 2 ani, cu o valoare medie de 2,17 ore/zi (±2,01).

Imagistică și analiza rețelelor cerebrale

Imaginile de difuzie au fost procesate pentru a reconstrui conectivitatea structurală între 114 regiuni corticale, grupate în șapte rețele majore: vizuală, somatomotorie, saliență, atenție dorsală, control cognitiv, mod implicit și limbică.

Pentru fiecare copil au fost modelate traiectorii de dezvoltare ale integrării dintre aceste rețele, folosind modele de creștere latentă. Accentul a fost pus pe panta de schimbare a integrării rețelelor între 4,5 și 7,5 ani, considerată un indicator al ritmului de maturare neurodezvoltativă.

Evaluarea comportamentului decizional și a anxietății

• Luarea deciziilor a fost evaluată prin Cambridge Gambling Task, care măsoară mai multe dimensiuni ale deciziei, inclusiv timpul de deliberare.

• Anxietatea a fost evaluată la 13 ani prin Multidimensional Anxiety Scale for Children, ediția a doua, utilizând scorul total ca indicator global al simptomelor anxioase.

Analizele statistice au inclus modelare prin ecuații structurale, cu bootstrap de 10.000 de iterații și control pentru factori socio-demografici agregați într-o variabilă latentă de mediu.

Rezultate

Timpul de ecran și dezvoltarea rețelelor cerebrale

Un timp mai mare petrecut în fața ecranelor în primii doi ani de viață a fost asociat cu o scădere mai accentuată a integrării dintre rețeaua vizuală și cea de control cognitiv între 4,5 și 7,5 ani:

• coeficient standardizat β = −1,03, interval de încredere 95%: −1,61 până la −0,46, semnificativ după corecția pentru comparații multiple.

Această scădere mai rapidă sugerează o maturare topologică accelerată a acestor rețele, comparativ cu traiectoriile considerate tipice pentru vârstă.

Legătura cu luarea deciziilor

Panta de scădere a integrării vizual–control cognitiv a fost asociată cu creșterea timpului de deliberare la 8,5 ani:

• β = −0,27, interval de încredere 95%: −0,71 până la −0,05.

Această relație a mediat complet asocierea dintre timpul de ecran din copilăria timpurie și timpul de deliberare, indicând că modificările neurodezvoltative preced și explică alterările comportamentului decizional.

Asocierea cu anxietatea în adolescență

Dintre toate dimensiunile decizionale evaluate, doar timpul de deliberare a fost corelat semnificativ cu simptomele de anxietate la 13 ani:

• coeficient de corelație Spearman r = 0,20, p = 0,006.

Modelul final de mediere serială a arătat că timpul petrecut în fața ecranelor în primii ani este asociat cu anxietate crescută în adolescență exclusiv printr-un lanț de efecte succesive:

• maturare accelerată a integrării vizual–control cognitiv;

• creșterea timpului de deliberare;

• intensificarea simptomelor anxioase.

Efectul total al acestui lanț a fost semnificativ statistic (β ≈ 0,03, interval de încredere pozitiv).

Concluzii

Rezultatele acestui studiu longitudinal sugerează existența unui mecanism neurodezvoltativ coerent prin care expunerea crescută la ecrane în primii doi ani de viață poate influența riscul de anxietate în adolescență. Accelerarea maturării topologice a rețelelor vizuale și de control cognitiv, posibil legată de supra-stimularea senzorială, pare să joace un rol central, afectând ulterior procesarea decizională și vulnerabilitatea emoțională.

Aceste date consolidează importanța limitării expunerii la ecrane în perioadele critice de dezvoltare cerebrală și sugerează că procesarea senzorială ar putea reprezenta o țintă relevantă pentru intervenții preventive timpurii, cu potențial impact asupra sănătății mintale pe termen lung.