Singurătatea și reziliența scăzută în adolescență, asociate cu anxietatea și depresia la tânărul adult

Anxietatea și depresia reprezintă unele dintre cele mai răspândite probleme de sănătate mintală la nivel global. În Europa, aceste tulburări afectează în special adolescenții și tinerii adulți. Studiul publicat în jurnalul Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology explorează cum experiențele de singurătate și reziliență scăzută în adolescență pot influența riscul de a dezvolta anxietate și depresie în viața adultă tânără.

Obiectivul studiului

Principalele scopuri au fost:

• Evaluarea relației dintre singurătatea în adolescență și riscul ulterior de anxietate și depresie.
• Analizarea impactului rezilienței scăzute asupra acestui risc.
• Investigarea efectului combinat al celor doi factori asupra sănătății mintale.

Metodologie

Studiul s-a bazat pe date din Trøndelag Health Study (HUNT), Norvegia. Adolescenții participanți la Young-HUNT3 (2006-2008) au fost urmăriți timp de 11 ani, completând evaluări în HUNT4 (2017-2019).

• Participanți: 2.293 tineri
• Vârsta la început: 13-19 ani
• Măsurători: Singurătatea, reziliența, calitatea relațiilor familiale, starea de bine la școală, stima de sine, simptome de anxietate și depresie
• Instrumente: Scala Resilienței pentru Adolescenți (READ) și Hospital Anxiety and Depression Scale (HADS)

Rezultate principale

Analizele au arătat că:

• 8,2% dintre adolescenți au raportat un nivel ridicat de singurătate.
• Prevalența anxietății la 11 ani a fost 16,6%, iar a depresiei 6,1%.
• Singurătatea severă a fost asociată cu un risc crescut de anxietate (raport de șanse=2,42) și depresie (raport de șanse=2,20) după ajustarea pentru factori de confuzie.
• Reziliența scăzută a fost asociată cu anxietate (raport de șanse=1,23) și depresie (raport de șanse=1,38), deși efectele s-au diminuat după ajustarea pentru confounderi.
• Combinarea singurătății și a rezilienței scăzute a indicat un risc și mai mare, cu un raport de șanse de 2,11 pentru anxietate și 2,31 pentru depresie.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele sugerează că singurătatea în adolescență are un efect puternic și de durată asupra sănătății mintale ulterioare. Reziliența scăzută amplifică acest risc, deși interacțiunea dintre cei doi factori nu a fost semnificativă statistic pe scala aditivă.

Mecanismele posibile includ:

• Izolarea socială prelungită care afectează stima de sine și abilitățile sociale.
• Disreglarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale și a sistemului imunitar.
• Cronizarea stresului psihologic și impactul său neurobiologic.

Implicatii pentru sănătatea publică

Rezultatele subliniază importanța identificării precoce a adolescenților cu nivel crescut de singurătate și reziliență scăzută pentru a preveni evoluția către anxietate și depresie. Intervențiile care promovează conexiuni sociale și abilități de coping pot fi esențiale.

Limitări

• Utilizarea auto-raportării poate introduce biasuri.
• Rata de participare redusă la urmărirea după 11 ani.
• Posibile confuzii reziduale necontrolate complet.

Concluzii

Acest studiu prospectiv arată că adolescenții care experimentează singurătate și au reziliență scăzută prezintă un risc mai mare de a dezvolta anxietate și depresie la vârsta adultă tânără. Rezultatele evidențiază nevoia de politici și programe care să sprijine sănătatea mintală a tinerilor prin consolidarea rețelelor sociale și dezvoltarea rezilienței.