Semne care pot indica o posibilă întârziere a dezvoltării mintale la copii mai mici de un an

Detectarea precoce a tulburărilor din spectrul autism (TSA) reprezintă cheia valorificării diagnosticului și intervenției timpurii, despre care se crede că îmbunătățește rezultatele dezvoltării. Un nou studiu indică care sunt zece dintre semnele unor posibile întârzieri mintale legate de autism la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 luni.
Deși autismul nu este adesea diagnosticat până la vârsta de trei ani, unii copii încep să prezinte semne de întârziere a dezvoltării înainte de a împlini un an. Pentru a încuraja părinții să devină buni observatori ai dezvoltării copiilor lor, astfel încât să poată vedea primii indicatori ai întârzierilor în comunicarea, abilitățile sociale și motrice ale bebelușului, Rebecca Landa, director al Centrului pentru Autism și Tulburări conexe de la Institutul Kennedy Krieger din Baltimore, a elaborat o lucrare în care sunt prezentate zece dintre semnele unei potențiale întârzieri în dezvoltare.

Cercetările anterioare conduse de Rebecca Landa au arătat că diagnosticul este posibil la unii copii încă de la vârsta de până la 14 luni și a declanșat dezvoltarea unor modele de intervenție timpurie care s-au dovedit a îmbunătăți rezultatele pentru copiii mici care prezintă semne de TSA la vârsta de unu și doi ani. Cercetătorul recomandă ca părinții să se joace cu bebelușul lor (6 - 12 luni) și să caute următoarele semne care au fost legate de diagnosticul ulterior al TSA sau alte tulburări de comunicare:

• zâmbește rar când este abordat de îngrijitori;
• încearcă rar să imite sunetele și mișcările pe care le fac alții, cum ar fi zâmbetul și râsul, în timpul unor interacțiuni sociale simple;
• gâlgâit întârziat sau rar;
• nu răspunde la numele său cu o consistență crescândă, între 6 - 12 luni;
• nu face gesturi pentru a comunica până la 10 luni;
• contact slab cu ochii;
• solicită atenția rar;
• înțepenește în mod repetat brațele, mâinile, picioarele sau afișează mișcări neobișnuite ale corpului, cum ar fi rotirea mâinilor pe încheieturi, mai puțin frecvente posturi sau alte comportamente repetitive;
• nu se apropie de persoana care dorește să îl ridice
• prezintă întârzieri în dezvoltarea motorie.

„Dacă părinții suspectează că ceva nu este în regulă cu dezvoltarea copilului lor sau că copilul își pierde abilitățile, ar trebui să discute cu medicul pediatru sau cu un alt expert în dezvoltare”, spune dr. Landa. „Nu adoptați o perspectivă de tipul <așteptați și vedeți>. Vrem să identificăm întârzierile la începutul dezvoltării, astfel încât intervenția să poată începe atunci când creierul copiilor este mai maleabil și își dezvoltă în continuare circuitele.”

sursa: Science Daily