Risc mai mare de întrerupere prematură a medicației pentru ADHD la copiii subponderali

Un studiu suedez realizat în cadrul Universității din Gothenburg a analizat modul în care statutul ponderal influenÈ›ează practicile reale de prescriere a metilfenidatului la copii È™i adolescenÈ›i, precum È™i ratele de întrerupere a tratamentului. Analiza a inclus date colectate între anii 2006 È™i 2021.
Diagnosticul de tulburare de deficit de atenÈ›ie È™i hiperactivitate a devenit din ce în ce mai frecvent în ultimele decenii, fiind însoÈ›it de o creÈ™tere importantă a utilizării medicamentelor stimulante. Metilfenidatul este cel mai prescris stimulent la copii È™i adolescenÈ›i, însă ghidurile privind dozele adaptate statutului ponderal rămân insuficiente. Statutul ponderal poate influenÈ›a distribuÈ›ia, eliminarea È™i efectele medicamentelor, atât în cazul copiilor cu greutate scăzută, cât È™i în cazul celor cu suprapondere sau obezitate. DeÈ™i există o plajă de dozare recomandată, practica clinică arată o variabilitate considerabilă, în special la copiii cu status ponderal atipic. În lipsa unor recomandări specifice, variabilitatea dozelor ridică preocupări legate de riscul de reacÈ›ii adverse, eficacitatea tratamentului È™i potenÈ›iala sub- sau supradozare.

Despre studiu

Designul cohortelor și criterii de includere

Studiul a utilizat date din cohorta „BMI Epidemiology Study Gothenburg”, care include măsurători longitudinale de greutate È™i înălÈ›ime, asociate cu date din registrele naÈ›ionale suedeze privind prescripÈ›iile È™i diagnosticele medicale. Copiii au fost incluÈ™i dacă:

• au avut cel puÈ›in o prescripÈ›ie de metilfenidat eliberată înainte de vârsta de 18 ani;
• existau măsurători de greutate È™i înălÈ›ime în intervalul de un an înainte de data prescripÈ›iei;
• nu primiseră metilfenidat în anul anterior (pentru a identifica utilizatorii fără tratament anterior recent).

În total, 1.741 de copii È™i adolescenÈ›i au îndeplinit criteriile de includere. Un subgrup de 612 participanÈ›i a avut, de asemenea, date complete la un an după iniÈ›ierea tratamentului, permiÈ›ând analiza modificărilor de doză.

Expuneri și clasificarea statutului ponderal

Greutatea corporală, indicele de masă corporală È™i scorul standardizat al indicelui de masă corporală au fost calculate pe baza măsurătorilor disponibile. ParticipanÈ›ii au fost clasificaÈ›i în patru categorii conform cut-off-urilor stabilite internaÈ›ional:

• Greutate scăzută;
• Greutate normală;
• Suprapondere;
• Obezitate.

Au fost colectate și informații referitoare la comorbidități psihiatrice și medicație psihotropă.

Rezultatele măsurate

Au fost analizate:

• Doza absolută prescrisă la iniÈ›iere;
• Doza ajustată la greutate (mg/kg);
• Modificările dozei la un an;
• Rata de întrerupere a tratamentului la unu È™i doi ani.

Întreruperea tratamentului a fost definită ca mai puÈ›in de trei prescripÈ›ii eliberate într-un interval de 12 luni.

Analiza statistică

A fost utilizată o combinaÈ›ie de teste parametrice È™i neparametrice pentru comparaÈ›ii, regresii logistice pentru estimarea riscului de întrerupere È™i analize de supravieÈ›uire de tip Kaplan–Meier pentru evaluarea duratei de menÈ›inere a tratamentului.

Rezultate

Caracteristicile participanților

Media de vârstă la iniÈ›ierea tratamentului a fost de 11,3 ani. Din totalul participanÈ›ilor, 72% au fost băieÈ›i, iar 59% aveau sub 12 ani.

Doza la inițierea tratamentului

În ansamblu, copiii au primit o doză medie de 15,9 mg/zi, echivalent cu 0,40 mg/kg. Principalele constatări:

• copiii cu suprapondere È™i obezitate au primit doze absolute mai mari decât cei cu greutate normală;
• în schimb, dozele ajustate la greutate au fost mai mici la aceÈ™tia;
• copiii cu greutate scăzută au primit doze ajustate la greutate mai mari decât ceilalÈ›i;
• fetele au primit doze absolute mai mari, însă doze ajustate similare cu băieÈ›ii;
• adolescenÈ›ii de peste 12 ani au fost trataÈ›i cu doze absolute mai mari, dar doze ajustate la greutate mai mici.

Modificările de doză la un an

Comparând doza iniÈ›ială cu cea la un an:

• participanÈ›ii cu obezitate au avut cele mai mari creÈ™teri absolute ale dozei;
• copiii cu greutate scăzută au avut creÈ™teri de doză mult mai reduse;
• scorul indicelui de masă corporală a prezis creÈ™teri mai mari ale dozei (p < 0.001);
• dozele ajustate la greutate nu au fost asociate cu modificările indicelui de masă corporală.

Reclasificarea ponderală la un an

După reclasificare:

• copiii rămaÈ™i cu greutate scăzută au primit cele mai mari doze ajustate la greutate;
• cei cu suprapondere sau obezitate au continuat să primească doze ajustate semnificativ mai mici.

DiferenÈ›e în funcÈ›ie de sex È™i vârstă

Fetele au prezentat creÈ™teri mai mari ale dozelor, ajungând la doze absolute È™i ajustate la greutate mai ridicate la un an, în timp ce adolescenÈ›ii au avut creÈ™teri absolute mai importante decât copiii sub 12 ani.

Întreruperea tratamentului

La nivelul celor doi ani de urmărire:

• 27% au întrerupt în primul an;
• încă 24% au întrerupt în al doilea an.

Principalele constatări:

• copiii cu greutate scăzută au avut cea mai mare probabilitate de întrerupere în primul an;
• copiii cu obezitate au avut cea mai mică probabilitate de întrerupere în primul an;
• fetele È™i adolescenÈ›ii au întrerupt într-o proporÈ›ie mai mare decât băieÈ›ii È™i copiii sub 12 ani;
• în anul al doilea, diferenÈ›ele legate de statutul ponderal È™i sex s-au diminuat;
• vârsta mai mare a rămas asociată cu un risc crescut de întrerupere.

Analizele de supravieÈ›uire au confirmat că greutatea scăzută, sexul feminin È™i vârsta peste 12 ani sunt asociate cu o probabilitate ridicată de întrerupere precoce.

Concluzii

Rezultatele arată clar că statutul ponderal, vârsta È™i sexul sunt asociate cu modul în care sunt ajustate dozele de metilfenidat în practica clinică. Copiii cu greutate scăzută tind să primească doze ajustate la greutate mai mari È™i întrerup mai frecvent tratamentul, posibil din cauza reacÈ›iilor adverse legate de apetit È™i greutate. Copiii cu suprapondere sau obezitate primesc doze absolute mai mari, însă doze ajustate mai mici È™i par să tolereze mai bine tratamentul în primul an. AdolescenÈ›ii È™i fetele sunt mai predispuÈ™i să întrerupă tratamentul în faza timpurie.

Aceste rezultate subliniază importanÈ›a individualizării tratamentului în funcÈ›ie de statutul ponderal, vârstă È™i sex È™i sugerează necesitatea unor recomandări clinice mai bine fundamentate pentru ajustarea dozelor.