Reducerea proteinelor în formula de lapte praf pentru copii mici nu scade IMC la 2 ani, dar stabilizează creșterea

Studiul clinic randomizat controlat ToMI (Toddler Milk Intervention), desfășurat în Spania și Germania, a evaluat dacă reducerea conținutului de proteine din formulele de lapte pentru copii mici poate scădea indicele de masă corporală (IMC) la vârsta de 24 de luni — și a constatat că nu există o diferență semnificativă statistic în scorul IMC la acest punct final.
Studiul, publicat în Clinical Nutrition (2026), a inclus 1.624 de copii sănătoși cu vârsta de 12 luni, randomizați să primească fie o formulă cu conținut redus de proteine (LP: 1,5 g/100 kcal), fie una cu conținut ridicat de proteine (HP: 6,1 g/100 kcal), izocalorice (201 kJ/48 kcal la 100 mL). Deși criteriul principal de evaluare — scorul zIMC la 24 de luni — nu a atins semnificație statistică, studiul a identificat efecte secundare relevante: copiii din grupul LP au prezentat o creștere în greutate și lungime mai moderată, sugerând o traiectorie de creștere mai stabilă.

Idei principale

• Reducerea proteinelor din formula de lapte în al doilea an de viață nu a produs o scădere semnificativă a IMC la 24 de luni — criteriu principal de evaluare neîndeplinit.
• La 18 luni, grupul LP a prezentat un scor zIMC semnificativ mai scăzut față de grupul HP (diferență medie = -0,07; p = 0,007), indicând un efect tranzitor.
• Scorurile z pentru greutate și lungime au fost semnificativ mai mici în grupul LP atât la 18, cât și la 24 de luni (p < 0,001).
• Copiii cu un aport proteic inițial mai scăzut (≤15% din energia totală) au răspuns mai pronunțat la intervenție.
• Efectul a fost mai pronunțat la copiii din Germania față de cei din Spania (p = 0,002 vs. p = 0,911), posibil din cauza unor diferențe de aport proteic de bază.
• Produsele lactate furnizează aproximativ 50% din aportul proteic total al copilului mic, depășind adesea recomandările de 300–500 mL lapte/zi.
• Autorii recomandă limitarea aportului de lapte la 200–400 mL/zi pentru a preveni accelerarea inutilă a creșterii.

Despre studiu

Design și populație

ToMI este un studiu clinic randomizat controlat, dublu-orb, cu grupuri paralele, multicentric (München, Germania și Reus/Tarragona, Spania). Au fost recrutați 1.624 de copii sănătoși cu vârsta de 12 luni. Randomizarea a alocat participanții în două grupuri: grupa LP (formulă cu conținut scăzut de proteine, aproximând densitatea proteică a laptelui matern: 0,72 g proteină/100 mL) și grupa HP (formulă cu conținut ridicat de proteine, aproximând laptele de vacă standard: 2,95 g proteină/100 mL). Ambele formule aveau același aport caloric (izocalorice).

Urmărire și metodologie statistică

Participanții au fost urmăriți până la vârsta de 24 de luni. Măsurătorile antropometrice (greutate și lungime) au fost realizate standardizat conform protocoalelor OMS la 12, 18 și 24 de luni, convertite în scoruri z ajustate pentru vârstă și sex. Aportul alimentar a fost monitorizat prin rapoarte parentale de 24 de ore, asistate de un ghid fotographic al porțiilor. Analiza statistică a utilizat modele de covarianță (ANCOVA) cu o abordare de tip intenție-de-tratament (intention-to-treat), ajustate pentru valorile antropometrice inițiale, sex și țară.

Rezultate

Criteriu principal de evaluare

La 24 de luni, scorul mediu zIMC nu a diferit semnificativ statistic între grupurile LP și HP — criteriul principal de evaluare nu a fost îndeplinit. Cu toate acestea, la 18 luni, grupul LP a prezentat un scor zIMC semnificativ mai mic față de grupul HP (MD = -0,07; p = 0,007).

Criterii secundare de evaluare

La 24 de luni, diferența medie în scorul z pentru greutate a fost de -0,11 (LP vs. HP; p < 0,001), iar diferența medie în scorul z pentru lungime a fost de -0,13 (LP vs. HP; p < 0,001). Copiii cu aport proteic inițial mai mic (≤15% din energia totală) au răspuns mai pronunțat la intervenție. Copiii germani au prezentat un răspuns semnificativ mai mare decât cei spanioli, ceea ce autorii atribuie unui aport proteic de bază mai scăzut în grupul german.

Implicații clinice

Studiul confirmă că aportul proteic în al doilea an de viață rămâne un factor important al creșterii în greutate și înălțime, chiar dacă fereastra critică pentru programarea adipozității este considerată a fi mai ales în primul an de viață. Practica curentă în care mulți copii mici consumă cantități de lapte care depășesc recomandările (mai mult de 500 mL/zi) ar putea contribui la o accelerare inutilă a creșterii. Medicii pediatri ar putea sfătui părinții să nu depășească 200–400 mL lapte de vacă sau formulă pe zi după vârsta de 12 luni.

Limitări

Criteriul principal de evaluare (zIMC la 24 de luni) nu a atins semnificația statistică, ceea ce limitează forța concluziilor. Aportul alimentar a fost evaluat printr-un singur raport de 24 de ore, o metodă cu variabilitate ridicată. Studiul a testat exclusiv proteinele din lapte de vacă și nu poate fi generalizat la alte surse de proteine. Este necesară urmărirea pe termen lung (până la vârsta de 6 ani) pentru a determina dacă diferențele de creștere observate se traduc în diferențe de adipozitate pe termen lung.

Concluzii

Studiul clinic randomizat ToMI demonstrează că reducerea proteinelor din formulele de lapte pentru copii mici în al doilea an de viață nu produce o scădere susținută a IMC la 24 de luni. Cu toate acestea, grupul cu proteine reduse a prezentat o traiectorie de creștere mai stabilă, cu scoruri z semnificativ mai mici pentru greutate și lungime. Rezultatele sugerează că aportul proteic crescut în toddlerhood accelerează creșterea, iar limitarea consumului de lapte la 200–400 mL/zi ar putea fi o recomandare prudentă, mai ales la copiii cu un aport proteic deja ridicat. Studii de urmărire pe termen lung sunt esențiale pentru a clarifica implicațiile clinice pe termen lung.