Reducerea prescripției nejustificate de antibiotice la copii: importanța depășirii diferenței între cunoștințe și practică

Rezistența antimicrobiană reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice globale în secolul XXI, fiind responsabilă pentru aproximativ 5 milioane de decese anual. În țările cu venituri mici și medii, printre care India, utilizarea excesivă a antibioticelor – în special pentru infecții virale precum diareea copilului – este frecventă și contribuie semnificativ la această criză.
Studiul condus de Universitatea din California de Sud și Universitatea Duke, desfășurat în două state indiene (Karnataka și Bihar), oferă o analiză cuprinzătoare asupra prescripției de antibiotice în cazuri de diaree infantilă și investighează în mod detaliat două dimensiuni critice ale comportamentului furnizorilor de servicii medicale:

• Lipsa de cunoștințe privind tratamentul adecvat – „know gap”
• Neaplicarea în practică a cunoștințelor deținute – „know-do gap” (decalaj între cunoștințe și practică)

Deși majoritatea cazurilor de diaree la copii sunt de natură virală și nu necesită antibiotice, aproximativ 70% dintre acestea primesc totuși prescripții de antibiotice în India. Această practică a condus la rezistență extinsă față de antibioticele uzuale.

De-a lungul timpului, s-a presupus că intervențiile educaționale ar putea corecta aceste practici. Totuși, numeroase cercetări indică faptul că, deși furnizorii cunosc protocoalele corecte, aceștia aleg în mod conștient să nu le aplice, generând un decalaj semnificativ între ce știu și ce fac.

Despre studiu

Metodologie

• Studiul a inclus 2.282 furnizori de servicii medicale din 253 de localități din Karnataka și Bihar.
• S-au utilizat două metode principale:
  • Vignete clinice (cazuri ipotetice) pentru a evalua cunoștințele teoretice.
  • Pacienți standardizați – vizite anonime cu cazuri identice celor din vignete pentru a evalua comportamentul real al furnizorilor.

Rezultate

• 50% dintre furnizori au demonstrat cunoștințe corecte în vignete (nu ar prescrie antibiotice).
• Dintre aceștia, 62% au prescris antibiotice în mod real pacienților standardizați – evidențiind un „decalaj între cunoștințe și practică” de 62%.
• Corelația dintre cunoștințe și comportament a fost slabă – reducerea potențială a prescripțiilor neadecvate prin educație este de doar 6 puncte procentuale.
• Eliminarea „decalajului între cunoștințe și practică” ar reduce prescripțiile cu 30 puncte procentuale.

Factori determinanți ai „decalajului între cunoștințe și practică”

1. Percepția furnizorilor privind preferințele pacienților

Cel mai puternic predictor al comportamentului inadecvat a fost convingerea că pacienții doresc antibiotice. Când pacienții standardizați exprimau o preferință clară pentru tratamentul corect (ORS),:

• Prescripțiile de antibiotice scădeau cu 17 puncte procentuale.
• Decalajul între cunoștințe și practică se reducea cu 13 puncte procentuale, mai ales în farmacii (scădere de 34 pp).

Cu toate acestea, un experiment de alegere discretă a arătat că pacienții nu aleg medicii pe baza prescripțiilor de antibiotice, ci mai degrabă în funcție de amabilitatea și reputația medicului.

2. Stimulentele financiare și lipsa de tratamente corecte

Studiul a arătat că:

• Eliminarea posibilității de a vinde medicamente nu a influențat prescripțiile de antibiotice.
• Asigurarea unui stoc adecvat de ORS nu a modificat comportamentul furnizorilor.

Prin urmare, factorii economici sau lipsa tratamentului corect nu par a fi determinanți majori ai prescrierii excesive.

3. Tipul de furnizor

Decalajul între cunoștințe și practică a fost cel mai mare în rândul farmaciilor și practicienilor rurali fără formare formală. Aceste categorii:

• Reprezintă o proporție semnificativă din totalul furnizorilor.
• Sunt primele puncte de contact pentru multe familii.
• Reacționează cel mai puternic la preferințele exprimate de pacienți.

Implicarea percepției privind „medicamentele puternice”

Furnizorii par să interpreteze solicitările pacienților ca dorință de „tratament puternic”, nu neapărat de antibiotice. Aceștia consideră antibioticele mai „puternice” decât ORS, deoarece oferă o ameliorare simptomatică vizibilă (în infecții bacteriene), spre deosebire de ORS care tratează doar deshidratarea.
Această percepție este persistentă: citate similare din interviuri realizate la 15 ani distanță în diferite regiuni ale Indiei sugerează o cultură medicală adânc înrădăcinată care leagă satisfacția pacientului de volumul și puterea tratamentelor prescrise.

Concluzii și recomandări

• Educația medicală are un impact limitat dacă nu este însoțită de intervenții care abordează percepțiile furnizorilor.
• Schimbarea percepției că pacienții doresc antibiotice este esențială pentru reducerea prescripțiilor inadecvate.
• Intervențiile targetate către farmacii și practicienii necalificați pot avea cel mai mare impact.
• Este nevoie de diagnostice rapide pentru a distinge între cauzele bacteriene și virale ale diareei în medii cu resurse limitate.

Contribuția studiului

Acesta este unul dintre cele mai ample și detaliate studii privind prescrierea de antibiotice în țările cu venituri mici și medii, combinând metode cantitative riguroase (experimente randomizate) cu date calitative și explorând o varietate de factori. Studiul demonstrează cu claritate că înțelegerea și reducerea decalajului între cunoștințe și practică este cheia pentru combaterea rezistenței antimicrobiene în aceste contexte.