Raportul talie-înălțime reprezintă un indiciu mai bun al grăsimii corporale decât IMC la copii

În 2016, peste 340 de milioane de copii și adolescenți cu vârste între 5 și 19 ani erau supraponderali sau obezi, ceea ce necesită măsuri urgente de prevenire a obezității și a consecințelor sale asociate în populația pediatrică. Excesul de grăsime începând din copilărie a fost asociată cu rezistența la insulină, rigiditatea arterială, hipertensiunea și mortalitatea cardiovasculară prematură.
Clasificările supraponderalității și obezității în populația pediatrică s-au bazat pe antropometrie și curbe de referință pentru creștere. Cel mai universal acceptat indicator ieftin și non-invaziv al adipozității este indicele de masă corporală (IMC) pentru vârstă, însă studii recente cu măsurători standard de aur prin scanarea DEXA sugerează că un IMC crescut din copilărie nu reflectă neapărat masa de grăsime, ci mai degrabă masa musculară și ar putea supra-diagnostica obezitatea la copii.

Cohorta de studiu a fost formată din participanții la Avon Longitudinal Study of Parents and Children (ALSPAC) din Anglia, Marea Britanie. Studiul a examinat longitudinal concordanța între măsurile surrogate ale adipozității și masa de grăsime și masa musculară măsurate prin DEXA, de la copilărie (9 ani) până la tinerețe (24 de ani).

Rezultate

Toate măsurile longitudinale ale compoziției corpului au fost pozitiv asociate cu masa totală de grăsime, masa de grăsime trunchială și masa musculară, cu excepția IMC-SDS (scorul deviației standard), care a avut o asociere inversă. IMC a avut cea mai mare corelație standardizată în asociațiile pozitive cu masa totală de grăsime și masa de grăsime trunchială, în timp ce înălțimea și greutatea au avut cele mai slabe asocieri. Raportul circumferinței taliei la înălțime (WHtR) a avut cea mai mare concordanță absolută cu masa totală de grăsime și masa de grăsime trunchială, dar cea mai mică concordanță cu masa musculară.

Acest studiu prezintă prima și cea mai mare corelație longitudinală și concordanță absolută între măsurile surogate ale compoziției corpului și măsurile standard de aur ale masei totale de grăsime, masei de grăsime trunchială și masei musculare de la copilărie până la tinerețe. Deși IMC este cel mai acceptat indicator ieftin și non-invaziv al adipozității, acesta are o concordanță mai mică cu masa totală de grăsime și masa de grăsime trunchială comparativ cu raportul talie-înălțime. Rezultatele acestui studiu completează lacunele de cunoaștere identificate recent de American Academy of Pediatrics în primul ghid clinic de evaluare și tratament al obezității la copii.

Concluzie

Raportul talie-înălțime este un indicator surogate mai bun decât IMC în predicția masei totale de grăsime și discriminarea masei musculare în populația pediatrică și este neafectat de vârstă și sex. Aceste descoperiri subliniază necesitatea de a trece de la indicii bazati pe greutate și înălțime, cum ar fi IMC, care greșesc în identificarea și diagnosticarea populației pediatrice cu supraponderalitate sau obezitate, către o evaluare mai precisă a obezității bazate pe masa de grăsime. Raportul talie-înălțime ar putea fi adoptat universal ca un instrument non-invaziv și ieftin pentru supravegherea, monitorizarea și prevenirea obezității bazate pe masa de grăsime în practica pediatrică de rutină, în special în contexte cu resurse limitate.

sursa: News Medical