Proteina C reactivă prezintă o precizie mai mare pentru sepsisul neonatal cu debut precoce

Un studiu realizat în spitalele publice din Hong Kong și publicat în jurnalul Pediatric Investigation la data de 24 octombrie 2025 a analizat, pe o perioadă de doisprezece ani, relația dintre nivelurile proteinei C-reactive și performanța diagnostică a acesteia în sepsisul neonatal cu debut precoce la nou-născuți cu risc crescut.
Sepsisul neonatal cu debut precoce, definit ca infecția apărută în primele trei zile de viață, este o afecțiune rară, dar cu potențial letal. Deși incidența sa globală este scăzută, suspiciunea clinică rămâne frecventă, determinând utilizarea empirică a antibioticelor la până la o cincime dintre nou-născuți. Caracteristicile clinice sunt adesea subtile sau nespecifice, iar culturile bacteriene necesită timp îndelungat pentru confirmare. În acest context, biomarkerii inflamatori, în special proteina C-reactivă (PCR), sunt frecvent utilizați pentru stratificarea riscului, deși valorile de referință sunt influențate de numeroși factori non-infecțioși și variază în funcție de vârstă gestațională și momentul recoltării.

Despre studiu

Autorii au analizat datele tuturor nou-născuților înscriși în rețeaua electronică a spitalelor publice, incluzând:

• 490.034 nou-născuți vii înregistrați între 2006 și 2017;
• 100.327 nou-născuți cu cel puțin un test PCR efectuat în primele 72 de ore înainte de inițierea antibioticelor;
• 448 cazuri de sepsis neonatal cu debut precoce confirmate prin culturi sterile;
• 123.335 valori PCR eligibile, analizate individual.

Au fost incluși toți nou-născuții care au avut recoltări de proteina C-reactivă înainte de administrarea antibioticelor, iar analiza statistică s-a bazat pe modele multivariate, comparații între subgrupe gestaționale și evaluări detaliate ale performanței diagnostice prin curbe caracteristice de funcționare a receptorului. Studiul a clasificat vârsta gestațională în trei categorii (<34 săptămâni, 34–36 săptămâni și ≥37 săptămâni) și a analizat performanța proteinei C-reactive în șapte intervale temporale din primele 72 de ore.

Rezultate

Caracteristicile generale ale populației și dinamica proteinei C-reactive

Dintre cei peste 100.000 de nou-născuți analizați, aproximativ 20% au avut recoltări repetate de proteina C-reactivă. În absența infecției, valorile proteinei C-reactive au crescut fiziologic începând din primele opt ore, atingând valori maxime în intervalul 24–48 de ore, în special la nou-născuții la termen. Aceștia au prezentat valori mediane în intervalul 24–48 de ore de 6,2 mg/L (interval intercuartil 2,9–14,3), uneori ajungând chiar până la 50 mg/L, fără confirmare infecțioasă.

Nou-născuții cu sepsis neonatal cu debut precoce au prezentat valori mai ridicate ale proteinei C-reactive, în special cei născuți înainte de 34 de săptămâni. La aceștia, o creștere timpuriu detectabilă în primele patru ore de viață sugera o inflamație debutată in utero.

Performanța diagnostică a proteinei C-reactive

Performanța biomarkerului a variat semnificativ în funcție de vârsta gestațională și momentul recoltării:

• Nou-născuți sub 34 de săptămâni: performanță diagnostică crescută după patru ore (aria de sub curbă pentru curba caracteristică de funcționare a receptorului 0,88). Pragurile recomandate au fost 3,4 mg/L la naștere, 4 mg/L la 1–4 ore și 8 mg/L după patru ore, cu rapoarte de probabilitate între 5,1 și 11,9.
• Nou-născuți între 34 și 36 de săptămâni: performanță slabă înainte de 12 ore, însă valorile peste 4 mg/L cresc probabilitatea sepsisului (raport de probabilitate 8,0 în primele patru ore și 13,3 între 4–12 ore). După 12 ore, pragul optim a fost 10 mg/L.
• Nou-născuți la termen: sensibilitate, specificitate și putere de discriminare reduse în toate intervalele; valorile PCR crescute înainte de opt ore nu au fost asociate cu infecția confirmată.

Sepsis neonatal cu meningită

Dintre cei 34 de nou-născuți cu meningită neonatală debut precoce, valorile proteinei C-reactive au fost semnificativ mai mari decât la cei fără afectare meningeală (mediana 36 mg/L față de 3,4 mg/L). Performanța diagnostică a fost ridicată (aria de sub curbă pentru curba caracteristică de funcționare a receptorului 0,862), iar un prag de 12 mg/L a oferit specificitate de 91% și valoare predictivă negativă 100%.

Factori care influențează proteina C-reactivă

Analiza multivariată a arătat că valorile crescute ale proteinei C-reactive s-au asociat cu:

• momentul tardiv al recoltării (coeficient 0,78),
• administrarea antenatală de corticosteroizi (coeficient 9,01),
• vârsta maternă peste 40 de ani (coeficient 11,86),
• prezența meningitei (coeficient 34,48),
• afecțiuni materne acute la naștere (coeficient 15,61).

Valorile scăzute ale proteinei C-reactive au fost asociate cu:

• decesul neonatal precoce (coeficient –11,45),
• infecții cauzate de bacterii non-streptococice (de exemplu, pentru Escherichia coli coeficient –7,74).

Interpretare clinică și aplicații practice

Rezultatele confirmă faptul că proteina C-reactivă nu este un biomarker ideal pentru screening universal, însă rămâne utilă în context selectiv, în special la prematuri. Studiul arată că:

• în primele 12 ore, interpretarea PCR trebuie făcută cu prudență, în special la nou-născuții la termen;
• valorile crescute peste 8 mg/L după patru ore la prematuri cresc semnificativ probabilitatea sepsisului;
• valorile peste 12 mg/L justifică evaluarea meningitei, în special când există semne clinice sau factori de risc;
• pragurile dinamice ajustate după vârsta gestațională sunt mai eficiente decât un singur prag universal.

Concluzii

Proteina C-reactivă, deși imperfectă, rămâne un biomarker cu utilitate practică în evaluarea sepsisului neonatal cu debut precoce, în special la nou-născuții prematuri. Stabilirea unor praguri dinamice, adaptate vârstei gestaționale și momentului recoltării, permite o interpretare mai precisă a rezultatelor și poate reduce utilizarea inutilă a antibioticelor. Până la identificarea unor biomarkeri mai sensibili și specifici, proteina C-reactivă continuă să reprezinte un instrument accesibil și valoros în stratificarea riscului de sepsis neonatal.