Probioticele reduc rezistența la antibiotice la prematurii cu greutate foarte mică la naștere

La prematurii cu greutate foarte mică la naștere (sub 1500 g), primele săptămâni de viață sunt critice. În secțiile de terapie intensivă neonatală, antibioticele cu spectru larg pot salva vieți, dar în același timp pot destabiliza microbiomul intestinal, crescând riscul de colonizare cu bacterii rezistente la antibiotice. Un studiu publicat în august 2025, în Nature Communications, realizat pe baza cohortei BAMBI (Baby-Associated Microbiota of the Intestine), a evaluat efectele administrării timpurii de antibiotice și probiotice asupra microbiomului, a genelor de rezistență la antibiotice și a dinamicii agenților patogeni multirezistenți la prematuri foarte vulnerabili.

Context

Aproximativ 1 din 10 copii se naște prematur, iar cei cu greutate foarte mică la naștere sunt expuși unui risc ridicat de infecții severe. Antibioticele sunt adesea administrate empiric, însă pot facilita apariția și răspândirea bacteriilor rezistente.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă utilizarea unor probiotice specifice la prematurii alimentați exclusiv cu lapte matern, pentru a sprijini dezvoltarea unui microbiom protector. Totuși, nu era clar dacă aceste probiotice pot contracara efectele negative ale antibioticelor asupra „rezistomului” – colecția totală de gene de rezistență la antibiotice (ARGs).

Despre studiu

Cercetătorii au urmărit 34 de prematuri sub 33 de săptămâni gestaționale, toți hrăniți exclusiv cu lapte matern sau lapte donat.

• O parte dintre sugari au primit probiotice (Infloran®: Bifidobacterium bifidum și Lactobacillus acidophilus), iar restul nu au primit suplimentare.

• În ambele grupuri, unii sugari au primit antibiotice empirice de scurtă durată (benzilpenicilină și/sau gentamicină, mediană 3 zile), alții nu.

• Au fost colectate probe fecale săptămânal în primele trei săptămâni.

• Analizele au inclus metagenomică shotgun, reconstrucția de genomi bacterieni, identificarea ARG-urilor și experimente ex vivo de transfer plasmidic.

Culturile bacteriene au vizat Bifidobacterium, Enterococcus, Staphylococcus, Klebsiella și Escherichia pentru validarea observațiilor genomice.

Rezultate

Colonizarea microbiomului

• Sugarii cu probiotice au prezentat dominarea Bifidobacterium încă din prima săptămână, cu replicare activă.

• Sugarii fără probiotice au fost colonizați mai frecvent de Klebsiella, Escherichia, Enterococcus și Staphylococcus, considerate patobionți timpurii.

• Probioticele au favorizat apariția mai rapidă a speciilor benefice Bifidobacterium breve și Bifidobacterium longum.

Rezistomul și genele de rezistență

• Sugarii suplimentați cu probiotice au avut mai puține ARG-uri și mai puține clase de rezistență.

• Genele pentru rezistența la aminoglicozide, beta-lactamine, macrolide și tetracicline au fost frecvente în ambele grupuri, însă:

  • Genele pentru fluorochinolone și colistin au fost detectate doar la sugarii fără probiotice.

  • A fost identificată chiar și o genă de rezistență la colistin (mcr-9.1) într-un eșantion, înainte ca aceasta să fie raportată oficial la nivel clinic.

Dinamica agenților patogeni

• În grupul fără probiotice, 47,6% dintre genomii Escherichia îndeplineau criteriile de multirezistență (MDR).

• Niciun genom de Escherichia sau Klebsiella din grupul cu probiotice nu a fost MDR.

• Secvențieri multilocus (MLST) au identificat tulpini clinice relevante, precum E. coli ST1193 și K. pneumoniae ST432, asociate infecțiilor din secțiile de terapie intensivă neonatală.

Transfer orizontal de gene (HGT)

• Evenimentele de transfer plasmidic au fost mai frecvente după antibiotice, chiar și după cure scurte.

• Enterococcus a persistat ca rezervor major de ARG-uri și a circulat între sugari în același spital, sugerând transmitere nosocomială.

• În experimente ex vivo, un plasmid de 137 kb purtător de genă de rezistență la aminoglicozide a fost transferat de la Enterococcus faecium donator la o tulpină sensibilă, confirmat prin secvențiere genomică.

Concluzii

Studiul arată că:

• Probioticele favorizează colonizarea cu specii benefice (Bifidobacterium) și reduc încărcătura de gene de rezistență.

• Ele limitează apariția agenților patogeni MDR comparativ cu sugarii care nu primesc probiotice.

• Totuși, Enterococcus rămâne un rezervor important de rezistență, iar antibioticele, chiar și administrate scurt, pot crește riscul de transfer plasmidic al genelor de rezistență.

Implicații practice: combinația dintre administrarea rațională de antibiotice, utilizarea de probiotice validate și măsuri stricte de control al infecțiilor poate proteja prematurii extrem de vulnerabili din secțiile de terapie intensivă neonatală.