Primele luni de viață într-un orfelinat asociate cu un țesut cerebral mult mai subțire în zonele creierului afectate de ADHD (studiu în România)

Condițiile inumane în care copiii din orfelinatele românești trăiau înainte de 1989 au atras atenția publică din străinătate, dar și a specialiștilor în dezvoltarea creierului. Nici după revoluție situația în aceste instituții nu s-a schimbat foarte mult, copiii confruntându-se în continuare cu lipsa contactului uman și a neglijării.

În 2000 a fost inițiat un amplu program de cercetare în București (The Bucharest Early Intervention Project) de către o echipă de cercetători de la Universitatea din Maryland (SUA), Harvard Medical School și Tulane University School of Medicine din New Orleans, la care au participat și psihologi români.

Studiul s-a realizat pe copii instituționalizați care și-au petrecut primii ani din viață în aceste orfelinate, iar concluzia generală la care au ajuns cercetătorii a fost că neglijarea micuților și deprivarea socială a avut un impact nociv semnificativ asupra dezvoltării lor cerebrale.

Studiile lor s-au axat pe mai multe aspecte care țin de dezvoltarea într-un mediu instituționalizat, iar cel mai recent studiu publicat (2014) a vizat o afecțiune mult mai des întâlnită la copiii din orfelinate decât la cei care cresc într-o familie – ADHD afectează în medie de 4-5 ori mai mult copiii instituționalizați.

La studiu au participat 80 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, dintre care 58 își petrecuseră primii ani într-un centru de profil. Copiilor li s-a realizat o scanare MRI a creierului. Comparând imaginile cerebrale 3D ale tuturor copiilor s-a observat că în cazul celor care petrecuseră cel puțin primele 8 luni de viață într-un orfelinat prezentau o subțiere semnificativă a țesuturilor cerebrale în ariile implicate în procesul memoriei și al atenției. Mai mult, cu cât subțierea era mai pronunțată, cu atât impulsivitatea și lipsa de atenție erau mai accentuate la acești copii.

Din cei 58 de copii instituționalizați, 31 au rămas în orfelinat, în timp ce 27 au fost adoptați până la vârsta de 3 ani de familii selectate și instruite de echipa de cercetare. Din nefericire, nu a fost identificată nicio diferență între copiii adoptați și cei care au rămas în orfelinat, în privința afectării cerebrale. Impactul primelor luni petrecute în condițiile deprivării sociale (lipsa unor persoane care să le vorbească, să le ofere afecțiune, contact uman) și a neglijării a fost ireparabil, chiar dacă nevoile lor fizice și materiale au fost împlinite.

În continuare va urma un studiu follow-up, în care copiii (adolescenți acum) vor participa la o serie de analize medicale și scanări ale creierului, pentru a se vedea evoluția lor în timp.

Sursa:  Medical Xpress