O analiză dezvăluie decalaje între percepția părinților și somnul real al copiilor, măsurat obiectiv

Somnul reprezintă un pilon fundamental al sănătății și dezvoltării copiilor, influențând maturarea creierului, funcțiile cognitive, echilibrul psihic și performanțele școlare. Totodată, durata adecvată a somnului este corelată cu un risc scăzut de tulburări cardiometabolice în copilărie și adolescență. Cu toate acestea, durata somnului la copii a cunoscut o scădere constantă de-a lungul secolului XX, iar datele actuale ale Centers for Disease Control and Prevention (CDC) arată că aproximativ o treime dintre copii dorm mai puțin decât este recomandat pentru vârsta lor. Deficitul de somn în copilărie este asociat cu obezitate, tulburări de atenție/hiperactivitate (ADHD) și probleme de sănătate mentală.
Calitatea somnului copiilor nu depinde doar de durată, ci și de parametri precum latența somnului (timpul necesar pentru a adormi) și perioada de veghe după debutul somnului (VDDS). O latență crescută indică posibile simptome de insomnie, iar un VDDS ridicat reflectă un somn fragmentat, afectând în final dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului. În statul Rhode Island, doar 69% dintre copiii și adolescenții cu vârste între 4 și 17 ani respectă ghidurile de somn, iar între 22% și 35% dintre copiii de 6–11 ani dorm insuficient. Totuși, lipsesc date obiective privind calitatea somnului (latență și VDDS) în această regiune.

Pe lângă durata reală a somnului, un aspect critic îl reprezintă percepția părinților asupra somnului copilului. Cercetările anterioare au arătat că părinții tind să supraestimeze durata somnului cu aproximativ o oră și să subestimeze timpul petrecut treaz în pat. Aceste discrepanțe între percepția subiectivă și măsurătorile obiective pot influența practicile familiale și intervențiile medicale.

Despre studiu

Analiza actuală face parte din proiectul Greenspace, Sleep, and Mental Health (G-SPACE), desfășurat între 2021 și 2024 în statul Rhode Island. Studiul a inclus 102 copii cu vârste între 6 și 10 ani (vârsta medie: 7,6 ani), dintre care peste jumătate au fost fete. Scopul a fost evaluarea diferențelor dintre măsurătorile obiective de somn obținute prin actigrafie și raportările părinților privind durata, latența și calitatea somnului. În plus, cercetătorii au analizat posibile disparități etnice între copiii latino și non-latino, având în vedere că majoritatea studiilor anterioare s-au concentrat pe populația albă non-hispanică.

Actigrafia a fost efectuată prin dispozitive Actiwatch Spectrum Plus purtate timp de șapte zile, iar părinții au completat chestionarul Children’s Sleep Habits Questionnaire (CSHQ) și jurnale zilnice de somn. Parametrii analizați au inclus timpul total în pat, durata totală a somnului, latența somnului și VDDS. Toate valorile au fost comparate cu recomandările American Academy of Sleep Medicine (AASM), care indică o durată optimă de 9–12 ore pentru copiii de 6–12 ani.

Rezultate

Durata somnului: discrepanțe între percepție și realitate

Durata medie a somnului raportată de părinți a fost de 9,6 ore, în timp ce actigrafia a arătat o durată medie de 8,3 ore, diferență statistic semnificativă (p < 0,001). Corelația între cele două măsuri a fost moderată (ρ = 0,405), indicând o concordanță parțială. La analiza etnică, copiii latino au dormit semnificativ mai puțin (8,0 ore) decât cei non-latino (8,5 ore), iar părinții latino au raportat o durată medie mai scurtă a somnului (9,1 vs. 10 ore).

În total, 83,3% dintre părinți au considerat că copilul lor doarme suficient, însă doar 14,7% dintre copii au atins pragul de 9–12 ore recomandat prin măsurători obiective. Doar 4,4% dintre copiii latino au respectat ghidurile de somn, comparativ cu 22,8% dintre copiii non-latino (p = 0,005).

Latența și fragmentarea somnului

Majoritatea copiilor (83,3%) au avut o latență a somnului sub 20 minute conform actigrafiei, iar 69,6% conform raportării părinților. Nu au fost identificate diferențe semnificative între grupurile etnice. În schimb, diferențele majore au apărut pentru perioada de veghe după debutul somnului: părinții au raportat o medie de 4,8 minute trezire nocturnă, în timp ce actigrafia a indicat o medie reală de 38,3 minute. Această subestimare semnificativă confirmă lipsa de conștientizare a părinților privind trezirile nocturne ale copiilor.

Corelații și percepții parentale

Analizele au arătat că părinții corelează durata somnului perceput mai degrabă cu timpul petrecut în pat decât cu durata efectivă a somnului. În cazul copiilor latino, nu s-au observat diferențe între durata raportată și timpul petrecut în pat, sugerând că părinții latino echivalează prezența copilului în pat cu durata somnului efectiv. De asemenea, aproape jumătate dintre părinți (49%) au raportat o problemă legată de latența somnului, deși doar 16,7% dintre copii aveau o latență obiectivă crescută.

Interpretare

Rezultatele confirmă o discrepanță clară între măsurătorile obiective și percepția parentală asupra somnului copiilor. Părinții tind să supraestimeze durata somnului și să subestimeze perioadele de veghe nocturnă, deși au o percepție relativ precisă asupra latenței adormirii. Diferențele etnice sunt evidente: copiii latino dorm mai puțin și sunt mai puțin susceptibili să respecte ghidurile de somn ale Academiei Americane de Pediatrie, în timp ce părinții lor raportează niveluri similare de satisfacție privind somnul copiilor, comparativ cu non-latino.

Aceste discrepanțe pot fi explicate prin factori culturali și socioeconomici. Copiii latino au, în general, ore de culcare mai târzii și practici de co-sleeping mai frecvente, iar locuirea în gospodării multigeneraționale poate influența negativ calitatea somnului. De asemenea, mediile aglomerate sau lipsa spațiului personal pot contribui la fragmentarea somnului și la percepția parentală eronată.

Rezultatele sugerează că părinții non-latino tind să subraporteze problemele de somn, în timp ce părinții latino sunt mai predispuși să recunoască dificultăți legate de durata somnului, chiar dacă diferențele obiective nu sunt întotdeauna proporționale.

Concluzii

Analiza demonstrează că părinții, indiferent de origine etnică, supraestimează durata somnului copiilor și subestimează fragmentarea nocturnă, însă mențin o percepție relativ corectă asupra latenței adormirii. Doar 14,7% dintre copii au respectat ghidurile oficiale de somn, iar copiii latino au fost deosebit de vulnerabili, cu o prevalență de doar 4,4% în atingerea acestor standarde.

• Părinții percep durata somnului mai degrabă ca timp total petrecut în pat decât ca somn efectiv.
• Copiii latino prezintă o durată mai scurtă a somnului și o probabilitate mai mică de a respecta recomandările medicale.
• Discrepanțele dintre măsurătorile obiective și cele subiective se mențin în ambele grupuri etnice.

Aceste constatări subliniază nevoia urgentă de educație parentală privind igiena somnului și de programe personalizate pentru familiile latino. În plus, studiile viitoare ar trebui să exploreze mecanismele psihosociale și culturale care contribuie la percepțiile eronate ale părinților asupra somnului copiilor.