Motivația părinților în introducerea alimentelor solide și alergenilor frecvenți la sugari, între recomandări medicale și decizii personale

În ultimele decenii, recomandările privind alimentația sugarilor au suferit o transformare radicală. Timp de aproape 30 de ani, introducerea întârziată a alimentelor alergene, precum arahidele sau ouăle, după vârsta de un an, a fost promovată pentru prevenirea alergiilor alimentare. Cu toate acestea, incidența acestor alergii a continuat să crească. Un punct de cotitură a fost reprezentat de studiul LEAP, publicat în 2015, care a demonstrat că introducerea precoce a arahidelor (la 4–11 luni) reduce semnificativ riscul de alergie alimentară până la vârsta de 5 ani. Ulterior, ghidurile pediatrice din SUA, Canada și alte țări au fost revizuite pentru a recomanda introducerea timpurie a tuturor alergenilor majori. Studiul publicat în jurnalul Nutrients a urmărit să înțeleagă dacă aceste noi recomandări au fost integrate în practica părinților și ce factori influențează alegerile lor în ceea ce privește introducerea primelor alimente.

Chiar dacă dovezile științifice susțin introducerea timpurie a alergenilor, implementarea acestor recomandări la nivelul populației generale rămâne incertă. Studiile anterioare au sugerat că barierele includ teama de reacții alergice, accesul limitat la servicii medicale și lipsa de informații. Înțelegerea motivațiilor părinților în alegerea momentului și tipului de alimente introduse este esențială pentru a contura strategii educaționale eficiente.

Despre studiu

Studiul a fost realizat între martie 2021 și februarie 2022, printr-un chestionar online anonim, adresat părinților din SUA și Canada care aveau copii sub 18 ani diagnosticați cu cel puțin o alergie alimentară. Diagnosticul a fost considerat valid doar dacă părintele menționa o prescripție de autoinjector cu epinefrină și confirmarea medicală a alergiei.

Chestionarul a inclus date sociodemografice, istoricul alimentar și întrebări despre momentul și tipul primelor alimente introduse, cu accent pe alimentele alergenice frecvente (arahide, ouă, pește, leguminoase). Principalele variabile analizate au fost: motivația pentru alegerea alimentului introdus, vârsta părinților, anul nașterii copilului (înainte sau după 2016) și existența unor afecțiuni alergice cronice.

Analizele statistice au inclus regresii logistice (raport de pericol) și teste Fisher pentru comparații între grupuri, cu ajustări pentru factori precum vârsta părintelui, nivelul de educație și venitul familial.

Rezultate

Caracteristicile eșantionului

Au participat 42 de părinți, în majoritate mame (95,2%). Vârsta medie a copiilor a fost de 6,9 ani, iar cei mai frecvenți alergeni raportați au fost:

• Arahide (61,9%)
• Nuci (52,4%)

Aproape jumătate dintre copii s-au născut înainte de 2016 (40,5%), iar restul după publicarea studiului LEAP (59,5%).

Introducerea alimentelor solide

47,6% dintre părinți au introdus alimentele solide la 4–5 luni, iar 52,4% după 6 luni. Cerealele (grâu, ovăz, orez) au fost cele mai frecvent alese ca prim aliment (54,8%), urmate de legume (28,6%) și apoi ouă sau fructe (16,7%).

Diferențe notabile au fost observate între țări: Părinții americani au fost mai predispuși să introducă legumele ca prim aliment, comparativ cu cei canadieni, care au preferat cerealele (raport de pericol ajustat: 9,62; p = 0,04).

Motivațiile părinților

Instrucțiunile primite de la personalul medical au reprezentat principalul motiv pentru alegerea primului aliment, menționat de 71,9% dintre părinți. Alte surse de influență au fost grupurile de sprijin pentru mame sau sfaturi de la prieteni (12,5%).

Nu s-au identificat asocieri semnificative între motivația părinților și caracteristicile demografice.

Momentul introducerii alimentelor și variabile asociate

• Părinții cu vârsta >34 ani au avut o tendință crescută (deși nesemnificativă statistic) de a introduce alimentele mai devreme (raport de pericol: 2,08; p = 0,28).
• Copiii născuți după 2016 au fost mai puțin probabil să primească alimente între 4–5 luni comparativ cu cei născuți anterior, dar diferența nu a fost semnificativă (p = 0,07).
• Nu au existat diferențe semnificative între grupele de vârstă pentru momentul introducerii arahidelor (p = 0,13) sau ouălor (p = 0,63).

Interpretare

Studiul arată că, deși recomandările privind introducerea timpurie a alergenilor sunt bine stabilite, implementarea lor este incompletă. Alegerea cerealelor ca prim aliment rămâne predominantă, iar majoritatea părinților urmează indicațiile medicului, subliniind rolul esențial al profesioniștilor din domeniul sănătății în educarea parentală. Totuși, publicarea studiului LEAP nu pare să fi avut un impact semnificativ asupra momentului introducerii alimentelor solide, cel puțin în rândul părinților din acest eșantion.

Barierelor identificate în alte studii - teamă de alergii, lipsa informației sau dificultatea implementării acasă - li se adaugă aici variabilitatea culturală și limitările accesului la consiliere nutrițională personalizată. Faptul că părinții americani au ales mai frecvent legumele poate reflecta diferențe regionale de practici sau sfaturi medicale.

Concluzii

Acest studiu oferă o privire detaliată asupra modului în care părinții din SUA și Canada decid când și cum să introducă alimentele solide și cele alergene în dieta sugarilor. Deși marea majoritate se bazează pe recomandările medicale, rezultatele sugerează că nu toți părinții aplică în practică ghidurile actuale privind prevenția alergiilor alimentare.

Pentru a îmbunătăți aderența la recomandările de introducere timpurie a alimentelor alergenice:

• Profesioniștii din sănătate trebuie să continue educația activă a părinților, în special în primele luni de viață ale sugarului.
• Este necesară dezvoltarea de strategii personalizate, inclusiv materiale educaționale accesibile și adaptate cultural.
• Viitoarele cercetări ar trebui să includă eșantioane mai mari, diversificate cultural și să investigheze percepțiile părinților despre riscul alergiilor alimentare.

Studiul confirmă că încrederea părinților în recomandările medicale este mare, dar nu suficientă pentru a garanta alinierea la practicile nutriționale optime pentru prevenția alergiilor alimentare.