Modelele timpurii de creștere pot ajuta la prezicerea înălțimii adulților și a creșterii pubertale, dar nu și când va începe pubertatea

Studiul publicat în jurnalul Pediatric Research analizează modul în care creșterea în primele etape ale vieții influențează creșterea pubertală și înălțimea finală la adulți, folosind modelul QEPS pentru a descompune procesul complex de dezvoltare. Modelul QEPS împarte creșterea într-o componentă de bază (Q), o fază specifică de creștere timpurie - ce include perioada fetală și cea a sugarilor (E) -, o fază de creștere pubertală (P) și o funcție de oprire a creșterii (S). Această abordare permite evaluarea separată a contribuției fiecărei etape la traiectoria finală a înălțimii.
Printre principalele constatări se numără faptul că mărimea la naștere și creșterea în primele luni de viață au un impact semnificativ asupra magnitudinii creșterii pubertale. Mai exact, variabilele legate de creșterea timpurie explicau între 28 și 33% din variația creșterii specifice din pubertate, iar diferențele în creșterea din primele etape contribuiau cu 37-38% din variația acestei creșteri. În plus, aceste factori timpurii, alături de creșterea din perioada copilăriei, reușesc să explice o proporție mare din variația înălțimii atinse la maturitate (peste 65%), evidențiind că creșterea prepubertală este un determinant major al staturii adulte.

Pe de altă parte, studiul a demonstrat că variabilele din primele etape ale vieții au o influență mult mai redusă asupra momentului de debut al creșterii pubertale. Modelele elaborate au reușit să explice doar aproximativ 6-9% din variația vârstei la care începe creșterea pubertală, ceea ce sugerează că factorii care determină amplitudinea creșterii în pubertate și înălțimea finală sunt diferiți de cei care influențează momentul debutului pubertar.

Rezultatele se aliniază cu ideea că, deși aspectele genetice și factorii de mediu (cum ar fi nutriția) joacă un rol esențial în reglarea creșterii, traiectoria finală a înălțimii la adulți este determinată în mare măsură de condițiile din primele etape ale vieții. Astfel, înălțimea adultă este în principal o consecință a creșterii prepubertale, iar momentul la care începe pubertatea are un impact relativ mic.

Studiul s-a bazat pe date longitudinale din cohortele GrowUp din 1974 și 1990, incluzând sute de mii de măsurători ale înălțimii, și a beneficiat de informații detaliate privind factorii de la naștere (cum ar fi mărimea la naștere, vârsta gestațională și înălțimile părinților). Această abordare a permis o evaluare precisă a contribuției fiecărei etape de creștere la rezultatul final.

În concluzie, cercetarea arată că monitorizarea creșterii în primele etape ale vieții poate oferi indicii valoroase despre potențialul de creștere pubertală și despre înălțimea finală a individului. Deși factorii care determină debutul pubertății sunt mai puțin influențați de creșterea timpurie, mărimea la naștere și ritmul creșterii în primele luni par să fie factori esențiali în stabilirea traiectoriei de creștere și, în final, a staturii adulte. Aceste rezultate subliniază importanța intervențiilor timpurii pentru a optimiza creșterea și, implicit, sănătatea pe termen lung.