Microbiomul laptelui matern este puțin influențat de caracteristicile alăptării (studiu prospectiv pe 56 de mame)

Laptele matern conține o comunitate complexă de bacterii, dominată de specii caracteristice pielii și cavității orale precum Streptococcus mitis, Streptococcus salivarius, Cutibacterium acnes sau Acinetobacter spp. Originea acestor bacterii a fost atribuită, în principal, pielii materne și cavității orale a sugarului, ipoteză susținută de mai multe studii care au arătat modificări ale microbiomului laptelui în funcție de modul de alimentare - direct la sân versus lapte muls.
Deși alăptarea exclusivă presupune un contact frecvent între gură și sân (8–12 sesiuni/zi), datele privind influența caracteristicilor alăptării - precum frecvența, durata sau volumul de lapte produs - asupra compoziției bacteriene a laptelui matern rămân limitate. În acest context, studiul publicat în Scientific Reports a urmărit asocierea dintre caracteristicile alăptării și microbiomul laptelui matern la 3 luni postpartum.

Context și obiective

Studiul face parte din cohorta BLOSOM și s-a concentrat pe 56 de mame sănătoase care alăptau exclusiv sau aproape exclusiv. Printr-o abordare integrativă, folosind secvențiere completă a genei 16S rRNA, cercetătorii au analizat compoziția bacteriană a laptelui colectat de la un singur sân, corelând aceste date cu:

• frecvența zilnică a alăptării,
• durata totală de alăptare în 24 de ore,
• volumul de lapte extras din sânul eșantionat.

Rezultate

Compoziția microbiomului laptelui matern

S-au detectat 573 de genuri bacteriene și peste 30.000 de unități taxonomice operaționale (OTU). Cele mai abundente specii au fost: Streptococcus mitis (15,6% ± 20,6%), S. salivarius (12,9% ± 19,3%) și Cutibacterium acnes (12,3% ± 17,6%). Compoziția bacteriană a variat considerabil între participante, fără un model dominant uniform.

Corelații între caracteristicile alăptării

Frecvența alăptării s-a corelat pozitiv cu durata zilnică a alăptării (r = 0.299, P = 0.003) și cu volumul de lapte extras (r = 0.310, P = 0.002). Însă, nu a existat corelație între durata alăptării și volumul de lapte produs, sugerând o variabilitate individuală semnificativă.

Asocieri cu microbiomul

Singura asociere semnificativă a fost între durata alăptării în 24 de ore și abundența relativă a Streptococcus salivarius (coeficient = 0.026, P = 0.035). Nicio altă caracteristică a alăptării nu s-a corelat cu diversitatea alfa (Shannon, bogăție) sau cu diversitatea beta (Bray-Curtis) a microbiomului. Nu s-au găsit diferențe semnificative între sânul eșantionat și cel ne-eșantionat în ceea ce privește caracteristicile de alăptare.

Interpretare

Această cercetare indică faptul că microbiomul laptelui matern este, în mare parte, stabil în fața variațiilor normale ale practicilor de alăptare. Asocierea modestă dintre durata alăptării și S. salivarius este biologic plauzibilă, dat fiind că acest microorganism face parte din flora orală sănătoasă a sugarului, iar alăptarea directă permite o posibilă retrotransferare de bacterii din cavitatea bucală în sân.

Acest rezultat susține ipoteza schimbului bidirecțional între flora sugarului și glanda mamară, în special în cazul alăptării frecvente și de durată. Totuși, lipsa unei corelații cu frecvența (numărul de sesiuni) sugerează că timpul total de contact este mai important decât numărul de expuneri discrete - o idee coerentă cu principiile ecologiei microbiene.

În contrast cu alte studii, cum ar fi unul realizat în SUA care sugera o asociere negativă între frecvența alăptării și diversitatea microbiomului, acest studiu nu a găsit astfel de legături. Diferențele metodologice (ex. înregistrarea doar în intervalul 7–19, definirea episodului de alăptare) pot explica incongruențele.

Limitarea metodologică majoră este folosirea secvențierii 16S rRNA, care oferă date de abundență relativă. Astfel, unele modificări ale microbiotei ar putea fi trecute cu vederea. Utilizarea metodelor cantitative precum qPCR ar putea oferi mai multă claritate în viitor.

Puncte forte și limitări

Puncte forte:

• Alăptare exclusivă la majoritatea participantelor.
• Colectare prospectivă a datelor de alăptare (evitând biasul de reamintire).
• Analiză detaliată la nivel de specie bacteriană.

Limitări:

• Dimensiune mică a eșantionului (n = 56), cu populație relativ omogenă (predominant caucaziană).
• Date colectate doar la 3 luni postpartum – nu reflectă dinamica pe termen lung.
• Unele bacterii identificate au fost considerate contaminanți (ex. Burkholderia, Ralstonia).
• Lipsa datelor despre alte practici relevante (pompări, igiena pompei, alimentare de către altă persoană).

Concluzii

Acest studiu demonstrează că microbiomul laptelui matern este robust și minim influențat de variațiile obișnuite ale alăptării. Singura asociere semnificativă identificată – între durata alăptării și abundența unei specii orale – are o magnitudine redusă, fără impact asupra structurii globale a comunității bacteriene.

Aceste constatări sugerează că, în ciuda diferențelor dintre mame în ceea ce privește practicile de alăptare, microbiomul laptelui matern este relativ stabil și rezistent la variațiile fiziologice normale. Sunt necesare studii viitoare, cu cohorte mai mari, diverse etnic și geografic, și cu instrumente de măsurare cantitativă pentru a explora mai detaliat relațiile dintre alăptare și ecosistemul microbian al laptelui matern.