Metoda Dunstan Baby Language

Te-ai întrebat vreodată ce încearcă să îți spună copilul tău când plânge? Plânsul prelungit îi poate face pe părinți să se simtă învinovățiți că nu pot depista care este cauza, apar sentimente de neajutorare, oboseală și privarea de somn.

Bebelușii utilizează reflexe vocale, sunete și gesturi pentru a-și comunica nevoile de bază, fiind produse ca răspuns la o nevoie fizică, conform sistemului Dunstan Baby Language.

Ce este Metoda Dunstan Baby Language?

Bebelușii utilizează sunete și gesturi pentru a-și comunica nevoile de bază. Dacă această nevoie este ignorată, plânsul se poate amplifica, precum și neliniștea bebelușului.

Dunstan Baby Language este un concept conform căruia plânsul bebelușilor nu este aleator, ci nou-născuții utilizează sunete specifice pentru a-și exprima nevoile: foame, oboseală, nevoia de a eructa (râgâi), dureri abdominale sau un disconfort. Această tehnică îi învață pe părinți cum să determine aceste sunete specifice, metode de comunicare ale bebelușilor, pentru a-și liniști copilul. Acest sistem permite părinților să înțeleagă nevoile bebelușului prin analiza plânsului și îmbunătățește intuiția acestora de a detecta rapid care sunt cauzele pentru care copilul plânge.

Fondatoarea acestui program este australianca Priscilla Dunstan, mezzo-soprană de profesie. Aceasta a studiat muzica clasică și opera, precum și modul în care corpul produce sunetele. Conform acesteia, fiecare copil în vârstă de 0-3 luni scoate cinci sunete distincte pentru a-și „comunica” nevoile biologice. Astfel, recunoașterea sunetelor crește viteza de răspuns a părinților la aceste nevoi primare ale copilului.

După primele 3 luni de viață comunicarea devine mai conștientă și mai complexă, iar aceste 5 sunete nu mai sunt destul de relevante pentru părinți. (2)

Cum se poate aplica metoda?

• Fiți atenți la momentul dinainte de a plânge, acel stadiu în care plânsul nu este puternic, ci sunt mai degrabă niște sunete;
• Detectați care este sunetul sau cuvântul predominant pe care copilul îl scoate;
• Fiți atenți la semnele distinctive ale cuvântului, de exemplu dacă este „Eh” sau „Neh”;
• Nu vă îngrijorați dacă bebelușului folosește mai mult unele sunete și mai puțin altele;
• Fiți atenți la reflexe - sunetele care alcătuiesc acest limbaj au la bază anumite reflexe ale corpului, care în combinație cu sunetul alcătuiesc o nevoie. Expresia fizică te poate ajuta să identifici mai rapid motivul pentru care bebelușul plânge. (1, 4)

Care sunt sunetele?

Sistemul include 5 „cuvinte” utilizate de bebeluși pentru a-și comunica nevoile. Aceste cuvinte sunt bazate pe anumite reflexe fiziologice. De exemplu, când unui copil îi este foame apare reflexul suptului cu sunetul specific. Acest sistem este primul care a identificat și analizat aceste sunete specifice.
Iată care sunt cele 5 sunete uzuale și care este principala lor semnificație:

•  „Neh” – nevoia de hrană
•  „Eh” – nevoia de a eructa (râgăi)
•  „Owh” -oboseală, nevoia de somn
•  „Eairh” – colici, dureri abdominale
•  „Heh” – disconfort la nivelul pielii

Sunetul  „Neh” este asociat cu reflexul de supt, fiind un semnal al nevoiei de hrană, când limba este împinsă în sus spre cerul gurii. În plus, în zilele călduroase acest sunet poate să apară de mai multe ori, instalându-se la bebeluș setea. Ca alte semne distinctive sunt incluse mișcarea limbii pe cerul gurii, mișcarea capului dintr-o parte în alta, umezirea buzelor, mimarea suptului.

Sunetul „Owh” ingică oboseala, nevoia de somn. Are la bază reflexul de a căsca, gura fiind poziționată  în formă ovală când scoate acest sunet. De obicei acest sunet este însoțit de mișcări imprecise sau arcuirea spatelui.

Sunetul  „Eh” este produs prin constricția pieptului în urma efortului de a eructa. Bebelușul poate simți nevoia de a elimina aer pe tot parcursul zilei, nu doar după ce a mâncat. Acest disconfort poate duce la perioade lungi de plâns, aerul cauzând dureri abdominale bebelușului. Sunetul se produce când o bulă de aer ajunge la nivelul pieptului, iar reflexul este de a încerca să elimine bula la nivelul cavității bucale. Sunetul se produce scurt și repetat, putând fi însotit de stări de agitație

Sunetul „Eairh” este produs în urma durerilor de burtă, a balonării sau colicilor. Când bebelușul scoate aceste sunete întregul corp tinde să fie tensionat și rigid, își ridică picioarele și prezintă grimase de disconfort. Sunetul este produs când aerul ajunge în stomac și nu mai poate fi eliminat, iar musculatura stomacului și intestinului forțează aerul să iasă, cauzând dureri abdominale. Se recomandă masarea ușoară a spatelui pentru calmarea durerilor și eliminarea gazelor. 

Sunetul  „Heh” este sunetul ce apare de obicei în urma unui disconfort. Fie este vorba de scutecul ud, de temperatura prea ridicată sau prea scăzută, fie prezintă o iritație cutanată de la pudra de talc sau alt produs. Sunetul este produs ca răspuns reflex la un stimul ce produce disconfort la nivelul pielii, transpiratie, umezeală sau iritație.

Principalul beneficiu ale acestei metode este identificarea rapidă a nevoilor bebelușului, copilul va plânge mai puțin, se va liniști mai repede și va dormi mai bine, poate crește satisfacția părinților  privind capacitatea de a îngriji bebelușul, se reduce stresul, copilul va fi mai fericit, și veți dormi  mai bine.

Părerile părinților privind eficiența acestei metode sunt împărțite. În timp ce unii părinți au fost încântați de metodă, obținând astfel abilitatea de a înțelege ceea ce bebelușii încearcă că le spună, alții sunt de părere că este ineficientă și inutilă. Înțelegerea nevoilor bebelușului din sunetele scoase de acesta ar putea reduce semnificativ orele de stres și neliniște produse de plânsul bebelușului. (1, 3, 4)