Infecția cu malaria poate crește riscul de limfom Burkitt la copii

Un nou studiu publicat în The Journal of Immunology dezvăluie un mecanism prin care infecția cu Plasmodium falciparum, agentul cauzal al malariei, contribuie direct la dezvoltarea limfomului Burkitt, cea mai frecventă formă de cancer infantil în regiunile ecuatoriale din Africa și Noua Guinee. Studiul, condus de Dr. Rosemary Rochford de la University of Colorado Anschutz School of Medicine, oferă dovezi esențiale care pot ghida măsuri de sănătate publică pentru prevenirea acestei boli oncologice.
Limfomul Burkitt este un tip agresiv de cancer care afectează limfocitele B, celule fundamentale ale sistemului imunitar. Deși rar la nivel global, incidența sa este de zece ori mai mare în regiunile unde malaria cu P. falciparum este endemică. Cinci specii de Plasmodium pot infecta oamenii, însă doar P. falciparum a fost asociat cu limfomul Burkitt.

Deși legătura epidemiologică dintre malaria și limfomul Burkitt a fost sugerată încă din 1958, mecanismele biologice implicate au rămas, până recent, insuficient înțelese. Cercetările actuale se concentrează pe identificarea proceselor moleculare prin care infecția malarică ar putea favoriza mutații oncogene.

Despre studiu

Cercetătorii au examinat expresia unei enzime esențiale, citidin deaminaza indusă de activare (CDIA), în celulele B ale copiilor infectați cu malaria, comparativ cu copii sănătoși. CDIA joacă un rol central în mutațiile genetice implicate în oncogeneză, fiind responsabilă de translocarea genei MYC – eveniment genetic esențial în patogeneza limfomului Burkitt.

Metodologia a inclus:

• Recoltarea de probe de sânge de la copii din vestul Kenyei diagnosticați cu malarie necomplicată.
• Utilizarea citometriei în flux pentru a măsura expresia intracelulară de CDIA în limfocitele B CD19+.
• Compararea nivelurilor de CDIA între copii infectați și copii sănătoși din comunitate.
• Utilizarea tehnologiei ImageStream pentru localizarea CDIA în nucleul celular.
• Simularea în laborator a expunerii celulelor B la virusul Epstein-Barr (EBV), la molecule CpG (analogii ADN-ului malariei) și la factorul BAFF, pentru a evalua efectele combinate asupra expresiei CDIA.

Rezultate

Principalele constatări ale studiului sunt:

• Copiii cu malarie necomplicată au avut niveluri semnificativ crescute de limfocite B CD19+ pozitive pentru CDIA comparativ cu copiii fără malarie.
• Această expresie crescută de CDIA s-a menținut până la 8 săptămâni după eliminarea parazitului, sugerând un impact prelungit al infecției asupra sistemului imunitar.
• CDIA a fost localizată predominant în nucleul celulelor B la 52% dintre copiii infectați, facilitând astfel potențiale evenimente de mutație oncogenă.
• Stimularea experimentală cu EBV, CpG și BAFF a arătat că fiecare agent poate induce expresia CDIA individual, dar combinarea acestora a crescut frecvența celulelor CD19+CDIA+ cu aproximativ 30% față de stimulările individuale.

Aceste rezultate susțin ipoteza conform căreia coinfecția cu P. falciparum și EBV determină o expresie susținută și disfuncțională a CDIA, creând un context favorabil translocărilor genei MYC și, implicit, dezvoltării limfomului Burkitt.

Concluzii

Studiul oferă dovezi solide că infecția cu Plasmodium falciparum are un rol direct în creșterea riscului de limfom Burkitt la copii, prin inducerea susținută a enzimei CDIA în limfocitele B. Această activare anormală a CDIA poate contribui la instabilitatea genomică, favorizând translocarea genei MYC – semnătura moleculară a limfomului Burkitt.

Rezultatele sugerează că programele de reducere a poverii malariei în Africa ar putea avea beneficii suplimentare neașteptate, contribuind și la scăderea incidenței cancerelor infantile precum limfomul Burkitt.

În plus, descoperirile pot deschide noi direcții de cercetare pentru înțelegerea rolului CDIA și în alte forme de limfoame non-Hodgkiniene. Echipa Dr. Rochford continuă să investigheze modul în care P. falciparum afectează sistemul imunitar pe termen lung, creând condiții favorabile pentru apariția cancerelor.