Factorii genetici și de mediu influențează riscul precoce de diabet de tip 1 la copii

Un studiu recent publicat în revista Nature Reviews Endocrinology a investigat factorii care contribuie la debutul autoimunității insulare și progresia către diabetul zaharat de tip 1 (DZ1) la copii. Cercetătorii au analizat modul în care anumite virusuri și factori de mediu influențează apariția autoanticorpilor împotriva insulinei (IAA) și a decarboxilazei acidului glutamic (GADA), care sunt markeri ai răspunsului autoimun al organismului.
Diabetul de tip 1 este o boală cronică semnificativă care afectează în principal copiii și tinerii adulți, dar poate apărea la orice vârstă. Boala este caracterizată de hiperglicemie cronică cauzată de distrugerea autoimună a celulelor β producătoare de insulină. Deși există o legătură genetică, în special cu anumite genotipuri HLA de clasa II, factorii genetici nu explică în totalitate debutul bolii. Factori de mediu precum dieta, agenții patogeni și stresul psihosocial joacă un rol crucial în dezvoltarea diabetului tip 1.

Descoperirile studiului TEDDY

Studiul TEDDY (The Environmental Determinants of Diabetes in the Young) a evidențiat că expunerea timpurie la anumite adenovirusuri poate oferi protecție împotriva autoimunității insulare la copii. Acest efect protector ar putea fi datorat activării răspunsurilor imune antivirale care reduc riscul de diabet.

Cercetătorii au observat că apariția inițială a autoanticorpilor IAA sau GADA are implicații diferite pentru progresia bolii. Profilurile „IAA-first” și „GADA-first” prezintă modele distincte de debut și sunt asociate cu fundaluri genetice diferite. De exemplu, HLA-DR4-DQ8 este adesea legat de profilul „IAA-first”, în timp ce HLA-DR3-DQ2 este asociat cu „GADA-first”.

Factorii genetici și de mediu

Aproximativ 50% din cazurile de diabet tip 1 pot fi atribuite factorilor genetici, cu peste 100 de loci asociați identificați prin analize genomice ample în cadrul studiului TEDDY. Aceste descoperiri sugerează că variantele genetice pot modula impactul factorilor de mediu, indicând mecanisme diferite pentru profilurile „IAA-first” și „GADA-first”.

În ceea ce privește factorii de mediu, aportul ridicat de proteine în dietă a fost legat de un risc crescut de autoimunitate de tip „GADA-first”. Studiul a explorat și influența infecțiilor, dietelor și factorilor de stres psihosocial asupra debutului autoimunității insulare. De exemplu, infecțiile cu enterovirusuri, în special speciile Coxsackie B, au fost asociate cu un risc crescut pentru profilul „IAA-first”. Pe de altă parte, expunerea timpurie la adenovirusul C pare să ofere protecție prin stimularea apărării antivirale.

Provocările recrutării și retenției participanților

Recrutarea participanților a întâmpinat dificultăți, doar aproximativ 40% dintre sugarii eligibili fiind înscriși în studiu. Motivele refuzului au inclus preocupări legate de recoltarea de sânge și cerințele riguroase ale protocolului de studiu. Cu toate acestea, ratele de retenție au fost ridicate, în special în Finlanda și Suedia. Factorii comportamentali și psihologici, cum ar fi percepția părinților asupra riscului bolii și satisfacția față de studiu, au influențat semnificativ retenția. În SUA, familiile din minorități etnice au prezentat rate mai mari de abandon, influențate de anxietatea parentală privind riscul copilului de a dezvolta diabet tip 1.

Relația cu autoimunitatea în boala celiacă

Studiul TEDDY a monitorizat anual prezența anticorpilor anti-transglutaminază tisulară (TGA) pentru a identifica autoimunitatea în boala celiacă. Incidența cea mai ridicată a diagnosticelor de boală celiacă a fost observată între vârstele de 1 și 4 ani, cu rate semnificativ mai mari decât cele pentru profilurile „IAA-first” și „GADA-first”. Homozygozitatea HLA-DR3-DQ2 a fost identificată ca cel mai puternic factor de risc, crescând de cinci ori probabilitatea de boală celiacă. Alți factori contribuind la risc au inclus prezența autoanticorpilor „IAA-first” sau „GADA-first”, istoricul familial de diabet tip 1 și anumite variații genetice.

Implicații și concluzii

Studiul TEDDY a furnizat informații valoroase pentru dezvoltarea de modele predictive și intervenții țintite. Identificarea factorilor care duc la inițierea autoimunității insulare a evidențiat modele distincte de factori asociați, sugerând că intervențiile ar putea fi personalizate în funcție de profilul autoimun specific. De asemenea, studiul a subliniat importanța factorilor de mediu timpurii, cum ar fi dieta și expunerile virale, în modularea riscului de diabet tip 1.

Pe măsură ce colectarea de date continuă până în 2025, se așteaptă ca analiza finală să ofere o înțelegere și mai profundă a factorilor care influențează progresia către debutul clinic al diabetului de tip 1. Aceste descoperiri pot avea un impact semnificativ asupra strategiilor de prevenție și management al bolii în populațiile cu risc crescut.

sursa: News Medical