Expunerea la ecrane și simptome de deficit de atenție (ADHD) la copii: de ce rețelele sociale se diferențiază de jocuri și televiziune

Un studiu realizat la cadrul studiului longitudinal Adolescent Brain Cognitive Development și publicat în revista Pediatrics Open Science la data de 10 decembrie 2025 a analizat relația dintre expunerea la diferite forme de media digitală și evoluția simptomelor de deficit de atenție la copii. Cercetarea arată că utilizarea rețelelor sociale, spre deosebire de jocurile video și televiziune, se asociază cu o creștere treptată a neatenției în perioada preadolescentă.

Context

De-a lungul ultimelor decenii, prevalența simptomelor de deficit de atenție și hiperactivitate în rândul copiilor din Statele Unite a atins niveluri de aproximativ 10–12%, ridicând întrebări cu privire la rolul pe care îl pot juca expunerile digitale cotidiene. Termenul „media digitală” reunește forme foarte diferite de interacțiune — de la rețele sociale și mesagerie instantanee la jocuri video și vizionarea de conținut — însă multe studii anterioare nu au separat aceste activități, tratând timpul de ecran ca pe o variabilă unitară.

Cercetările precedente au oferit rezultate contradictorii, în special din cauza designului preponderent transversal și a lipsei distincției între domeniile simptomatice de neatenție și hiperactivitate-impulsivitate. Autorii studiului actual au pornit de la necesitatea unei analize longitudinale robuste, care să permită evaluarea direcționalității relației și să includă factorii genetici relevanți pentru susceptibilitatea la tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate.

Despre studiu

Participanții au provenit din cohorta Adolescent Brain Cognitive Development (ABCD), un studiu multicentric din Statele Unite, ce a urmărit copii recrutați la vârste de 9–10 ani și monitorizați anual timp de patru ani. Eșantionul analizat a inclus 8.324 de copii (vârsta medie 9,9 ani; aproximativ 53% băieți).

Măsurarea expunerii la media digitală

Copiii au raportat numărul de ore petrecute, într-o zi obișnuită de școală și într-o zi de weekend, în următoarele activități:

• utilizarea rețelelor sociale (mesagerie text, platforme sociale, apeluri video),

• jocuri video,

• vizionarea de televiziune sau videoclipuri.

A fost calculată media zilnică pe parcursul mai multor valuri de evaluare, pentru a reflecta un tipar stabil de utilizare. La momentul inițial, copiii petreceau în medie aproximativ 1,4 ore/zi pe rețelele sociale, 1,5 ore/zi în jocuri video și 2,3 ore/zi vizionând televiziune sau videoclipuri.

Evaluarea simptomelor și componenta genetică

Părinții au completat Child Behavior Checklist (CBCL), care oferă scoruri validate pentru neatenție și hiperactivitate-impulsivitate, aliniate criteriilor Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition.

Riscul genetic a fost cuantificat printr-un polygenic risk score pentru deficit de atenție și hiperactivitate (PGS-ADHD), ajustarea incluzând, de asemenea, primii 10 vectori principali genetici pentru a controla structura populațională. Covariabilele au inclus vârsta, sexul asignat la naștere, centrul de studiu și un indice compozit de statut socioeconomic.

Modelare statistică

Autorii au utilizat modele liniare mixte, cu interceptă și pante aleatorii, pentru a testa interacțiunile dintre tipul de media digitală și trecerea timpului. Au fost evaluate și potențiale efecte de moderare din partea riscului genetic, sexului, diagnosticelor existente sau tratamentului medicamentos.

Pentru a explora direcționalitatea relației, au fost aplicate modele cross-lagged, testând dacă utilizarea rețelelor sociale prezice simptome ulterioare de neatenție sau invers. Pragul de semnificație statistică a fost stabilit la p < 0.05, cu ajustări Bonferroni pentru comparațiile multiple.

Rezultate

Rețelele sociale prezic creșteri ale neatenției

Analizele au arătat că utilizarea rețelelor sociale este asociată cu o creștere mică, dar constantă a simptomelor de neatenție în intervalul de patru ani. Valoarea standardizată a coeficientului a fost de aproximativ β = 0.03 pe an, ceea ce se traduce într-o modificare cumulată de aproximativ β = 0.15 pe întreaga perioadă de monitorizare.

Această asociere a rămas stabilă în analizele de sensibilitate, inclusiv în sub-eșantioane restrânse la copii născuți la termen sau la copii fără dificultăți de dezvoltare.

Alte forme de media nu prezic agravarea simptomelor

În contrast cu rețelele sociale:

• jocurile video nu s-au asociat cu modificări în simptome pe termen lung; în unele modele au apărut mici scăderi ale hiperactivității-impulsivității, fără relevanță clinică;

• televiziunea și videoclipurile nu au produs modificări semnificative în neatenție sau hiperactivitate.

Astfel, impactul observat pare specific platformelor de tip social, nu expunerii la media digitală în general.

Direcționalitatea efectului

Modelele cross-lagged au arătat un traseu clar dinspre utilizarea rețelelor sociale către neatenția ulterioară, nu invers. Copiii cu niveluri mai crescute de neatenție la un moment dat nu au raportat ulterior o utilizare mai frecventă a rețelelor sociale, ceea ce oferă suport suplimentar împotriva unei explicații de tip cauzalitate inversă.

Rolul riscului genetic și al altor factori

Scorul poligenic PGS-ADHD s-a corelat cu simptomele inițiale și cu unele obiceiuri de consum media, însă nu a moderat relația longitudinală dintre rețelele sociale și neatenție. Efectele nu au diferit nici după sex, nici în funcție de diagnosticul sau tratamentul existent pentru deficit de atenție și hiperactivitate.

Relevanță populațională

Deși efectele individuale sunt mici, autorii notează că, la nivel populațional, pot produce modificări importante în distribuția simptomelor. Dacă timpul petrecut pe rețelele sociale crește cu o abatere standard — scenariu real, având în vedere creșterea expunerii odată cu vârsta — simptomele de neatenție pot crește cu aproximativ 0.15 abateri standard, suficient pentru a determina un număr mai mare de copii să atingă pragurile clinice.

Timpul petrecut pe rețelele sociale a crescut semnificativ odată cu vârsta — de la aproximativ 30 de minute la 9 ani la aproape 2,5 ore la 13 ani — în ciuda recomandărilor platformelor privind vârsta minimă.

În discuția autorilor, rețelele sociale pot influența atenția prin expunerea la notificări, mesaje și întreruperi succesive, chiar și în lipsa implicării active.

Concluzii

Pe parcursul a 4 ani, utilizarea rețelelor sociale — dar nu jocurile video sau televiziunea — s-a asociat cu o creștere treptată a simptomelor de neatenție la copii. Deși studiul este observațional și nu poate demonstra cauzalitatea strictă, consistența rezultatelor, direcționalitatea identificată și robustețea analizelor susțin ipoteza unui efect cauzal probabil.

Rezultatele pot contribui la orientarea strategiilor de parenting, a politicilor educaționale și a reglementărilor privind platformele digitale, în special în ceea ce privește limitele de vârstă, verificarea identității și gestionarea notificărilor.