Expunerea la antibiotice în primele luni de viață poate crește riscul de diabet de tip 1: Rolul-cheie al microbiomului intestinal

Un nou studiu publicat în luna martie 2025 în revista Science sugerează că administrarea de antibiotice în primele luni de viață poate afecta dezvoltarea celulelor pancreatice producătoare de insulină și poate crește riscul apariției diabetului zaharat de tip 1 mai târziu în viață. Cercetarea, realizată de Universitatea din Colorado Boulder în colaborare cu Universitatea din Utah, evidențiază și rolul esențial al unor microorganisme specifice din intestinul sugarilor în susținerea sănătății metabolice.

Context

Diabetul zaharat de tip 1 este o boală autoimună în care sistemul imunitar distruge celulele beta din pancreas, cele care produc insulină. Deși factorii genetici contribuie semnificativ la apariția bolii, studiile pe gemeni identici au demonstrat că doar unul dintre ei dezvoltă boala, ceea ce sugerează un rol important al factorilor de mediu, printre care se numără și compoziția microbiomului intestinal în perioada neonatală.

Anterior, s-a observat că nașterea naturală și alăptarea reduc riscul de diabet, în timp ce utilizarea precoce a antibioticelor pare să îl crească. Însă mecanismele exacte implicate nu erau cunoscute.

Despre studiu

Echipa de cercetare a demonstrat că administrarea de antibiotice la șoareci, într-o perioadă echivalentă cu vârsta de 7–12 luni la oameni, reduce dezvoltarea celulelor beta pancreatice, scade nivelul insulinei și duce la dezechilibre metabolice pe termen lung. În paralel, cercetătorii au analizat impactul microbiomului infantil asupra dezvoltării acestor celule.

Când au colonizat șoarecii nou-născuți cu microbi prelevați din fecalele bebelușilor umani sănătoși (cu vârste între 7 și 12 luni), celulele beta au început să se multiplice. În schimb, materialul fecal de la sugari mai tineri sau mai mari nu a avut același efect.

Unul dintre microorganismele-cheie identificate a fost ciuperca Candida dubliniensis, prezentă la copii doar într-o fereastră temporală limitată.

Rezultate principale

• Antibioticele administrate în perioada critică au dus la:
  • reducerea numărului de celule beta,
  • niveluri mai scăzute de insulină,
  • glicemie crescută și metabolism afectat la vârsta adultă.
• Administrarea fungului Candida dubliniensis la șoareci predispuși genetic la diabet a redus dramatic incidența bolii (15% față de 90% în grupul de control).
• Mai mult, când această ciupercă a fost administrată șoarecilor adulți cu distrugere indusă a celulelor beta, a favorizat regenerarea acestor celule.

Implicarea microbiomului

În studiile paralele, echipa a folosit probe fecale umane colectate în cadrul proiectului TEDDY (The Environmental Determinants of Diabetes in the Young). Prin „transplanturi fecale” către șoareci crescuți în mediu steril, s-a demonstrat că microbii prezenți în anumite perioade ale copilăriei pot stimula dezvoltarea pancreatică.

De asemenea, fungul identificat are capacitatea de a activa macrofagele într-un mod care susține proliferarea celulelor beta.

Concluzii

Această cercetare oferă noi dovezi că o fereastră critică de dezvoltare în primul an de viață este esențială pentru colonizarea cu microorganisme care influențează pozitiv sănătatea metabolică. Utilizarea antibioticelor în această perioadă poate întrerupe acest proces, crescând riscul de diabet zaharat de tip 1.

Deși este prea devreme pentru aplicarea clinică directă, studiul deschide noi perspective terapeutice. În viitor, ar putea fi posibilă administrarea unor microbi sau metaboliți benefici în paralel cu antibioticele pentru a proteja dezvoltarea pancreasului.

Citat al autoarei principale, dr. Jennifer Hill:

„Acest studiu arată cât de important este microbiomul infantil pentru dezvoltarea metabolismului. Prin înțelegerea acestor mecanisme, putem avansa spre metode de prevenție și tratament pentru diabet.”