Expunerea copiilor la bisfenol A și alte substanțe toxice le-ar putea afecta smalțul dinților

Substanțele chimice cum sunt cele întâlnite în ambalaje sau fungicidele pot cauza afectarea ireversibilă a danturii copiilor, conform unui studiu recent.

Cercetătorii din cadrul Institutului Național Francez de Sănătate și Cercetare Medicală au arătat că expunerea la compuși chimici cum este Bisfenol-A (BPA) sau vinclozolina poate interfera cu hormonii responsabili de dezvoltarea smalțului dentar, crescând considerabil riscul apariției cariilor.

Rezultatele cercetărilor au fost prezentate la Congresul European de Endocrinologie de anul acesta, desfășurat în München (Germania).

BPA-ul și vinclozolina au fost studiate anterior pentru efectele dăunătoare asupra sistemului endocrin, putând să interfereze cu funcțiile hormonilor, crescând riscul unor afecțiuni ale sistemului reproducător, riscul de cancer sau de afecțiuni congenitale. Bisfenolul este întâlnit în unele produse plastice și rășini, folosite ulterior la ambalarea alimentelor și băuturilor, în timp ce vinclozolina este un fungicid folosit pentru protejarea culturilor de viță-de-vie, livezilor sau a terenurilor de golf.

Cercetările anterioare arată și că bolile și dezechilibrele endocrine pot fi legate de o afecțiune numită hipomineralizarea molar-incisiv (sindromul MIH), care afectează aproximativ 18% dintre copiii de 6-9 ani. Afecțiunea presupune afectarea smalțului la dinții permanenți, în special molarii și incisivii, fiind ireversibilă.

Copiii cu această problemă de sănătate prezintă sensibilitate dentară crescută, în special la alimente reci, și un risc ridicat de apariție a cariilor. De asemenea, dinții lor au aspect îngălbenit sau maroniu și nu sunt rezistenți.

În cadrul studiului s-a arătat că expunerea cobailor la doze zilnice de BPA sau BPA + vinclozolin în primele 30 de zile de viață (doze echivalente cu cantitatea medie zilnică la care ar putea fi expuși oamenii) a alterat expresia unor gene – KLK4 și SLC5A8 – care reglează mineralizarea smalțului dentar. Ulterior, au fost prelevate celule de pe suprafața dinților, realizându-se culturi de ameloblaste (celule care au rol în formarea matricei smalțului dentar), observându-se că aceste celule conțineau hormoni sexuali, inclusiv estrogen și testosteron, care cresc activitatea genelor ce reglează producția de smalț.

Din cauza faptului că BPA și vinclozolina inhibă efectele hormonilor sexuali masculini, rezultatele studiului indică faptul că acești compuși chimici pot favoriza apariția hipomineralizării molar-incisiv prin blocarea hormonilor necesari.

Dezvoltarea smalțului începe în al treilea trimestru de sarcină și se finalizează la vârsta de 5 ani, astfel că expunerea la substanțe chimice în această perioadă ar putea crește considerabil riscul de afectare a danturii.

Sursa: Medical News Today