Exercițiile fizice moderate până la viguroase în copilărie pot amâna semnificativ inițierea fumatului

Fumatul în copilărie și adolescență este asociat cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare fatale și deteriorare cardiacă prematură înainte de vârsta de 60 de ani. În ciuda riscurilor bine documentate, prevalența fumatului la tineri continuă să crească, ceea ce evidențiază necesitatea unor strategii eficiente de prevenire. Pe lângă impactul asupra sănătății cardiovasculare, fumatul la adolescenți este asociat cu deficite cognitive, cum ar fi afectarea memoriei de lucru și a recunoașterii emoțiilor, dar și cu rigidizarea arterială - un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare.
În paralel, stilul de viață sedentar a devenit din ce în ce mai frecvent la copii și adolescenți, timpul petrecut în activități sedentare crescând de la 6 ore/zi în copilărie la 9 ore/zi în tinerețe. Acest comportament poate duce la obezitate, rezistență la insulină, dislipidemie și afectare cardiacă. În schimb, activitatea fizică regulată a fost asociată cu beneficii pentru sănătatea cardiovasculară și metabolică, iar studii anterioare bazate pe chestionare au sugerat că participarea la activități fizice poate reduce riscul de fumat. Totuși, până acum, nu existau studii longitudinale bazate pe accelerometre care să investigheze această relație.

Un nou studiu și-a propus să analizeze asocierea dintre timpul petrecut în activități fizice și riscul de inițiere a fumatului la copii și adolescenți, utilizând date colectate pe o perioadă de 13 ani. Principalele obiective au fost:

• Determinarea prevalenței fumatului de la copilărie la vârsta adultă tânără.
• Evaluarea efectului activității fizice ușoare (AFU) și moderate-intense (AFMI) asupra riscului de fumat.
• Analiza influenței timpului sedentar (ST) asupra inițierii fumatului.
• Identificarea vârstei optime la care activitatea fizică poate avea cel mai mare impact în prevenirea fumatului.
• Investigarea rolului masei grase și al statutului socioeconomic ca factori mediatori în relația dintre activitatea fizică și fumat.
• Stabilirea relației temporale dintre activitatea fizică și inițierea fumatului.

Metodologie

Cercetarea s-a bazat pe date din cohorta Avon Longitudinal Study of Parents and Children (ALSPAC), un studiu desfășurat în Marea Britanie care analizează factori ce influențează dezvoltarea copiilor.

Eșantionul:

• Au fost incluși 2.503 copii care au participat la cel puțin o evaluare a activității fizice (la 11, 15 sau 24 de ani) și au completat date despre fumat la 13, 15 și 24 de ani.  
• Datele despre activitatea fizică și timpul sedentar au fost colectate prin accelerometre purtate timp de 7 zile la 11 și 15 ani și timp de 4 zile la 24 de ani.  
• Fumatul a fost evaluat prin chestionare auto-completate la 13, 15 și 24 de ani.  

Analize statistice:

• Au fost utilizate modele mixte cu efecte longitudinale pentru a examina relația dintre activitatea fizică și fumat.  
• Analize de mediere au fost efectuate pentru a determina dacă masa grasă și statutul socioeconomic influențează această relație.  
• Analize de cauzalitate temporală au fost utilizate pentru a evalua direcția relației dintre activitatea fizică și fumat.

Rezultate principale

Evoluția fumatului în timp

• Prevalența fumatului a fost de 1,5% la 13 ani, 13,5% la 15 ani și 26,6% la 24 de ani.
• Timpul petrecut în activități sedentare a crescut odată cu vârsta, în timp ce activitatea fizică a scăzut.

Activitatea fizică și riscul de fumat

• AFMI la 11 ani a fost asociată cu un risc mai mic de inițiere a fumatului la 13, 15 și 24 de ani.
• Participarea la AFMI timp de 11 minute/zi la 11 ani ar putea preveni 9 din 1.000 de copii să înceapă să fumeze la 13 ani, când prevalența fumatului este de 15 la 1.000.
• La 15 ani, efectul preventiv al AFMI s-a redus la 4 din 1.000 de adolescenți, iar la 24 de ani, doar 5-8 din 1.000 de tineri au beneficiat de acest efect.

Influența timpului sedentar și a activității fizice ușoare

• Timpul sedentar nu a fost asociat cu riscul de fumat.
• Activitatea fizică ușoară (AFU) nu a avut un efect protector împotriva fumatului.

Rolul masei grase și al statutului socioeconomic

• Masa grasă a avut un efect moderat de „suprimare” asupra relației dintre AFMI și fumat, reducând efectul protector al AFMI cu 10%.
• Statutul socioeconomic nu a influențat semnificativ relația dintre activitatea fizică și fumat.

Relația temporală între activitatea fizică și fumat

• AFMI la 15 ani a precedat o reducere a fumatului la 24 de ani.
• Paradoxal, adolescenții care fumau la 15 ani au fost mai activi fizic la 24 de ani, posibil datorită schimbărilor de stil de viață sau a încercărilor de renunțare la fumat.

Implicații pentru sănătatea publică

Aceste rezultate confirmă că implicarea în activitate fizică moderat-intensă în copilărie și adolescență poate reduce riscul de fumat în viața ulterioară. Impactul preventiv al AFMI este mai puternic la 11 ani și scade progresiv odată cu vârsta, ceea ce sugerează că intervențiile de prevenire ar trebui să înceapă în copilărie.

Implicații pentru politici de sănătate publică:

• Promovarea activității fizice în școli ar putea reprezenta o strategie eficientă pentru prevenirea fumatului.
• Reglementarea fumatului în proximitatea școlilor și interzicerea reclamelor la produse din tutun pot contribui la reducerea inițierii acestui obicei.
• Integrarea activității fizice ca măsură de prevenție în ghidurile de sănătate publică, având în vedere că fumatul poate induce daune cardiace persistente chiar și după renunțare.

Concluzie

Acest studiu oferă dovezi pe termen lung că participarea la activitate fizică moderat-intensă în copilărie poate avea un rol esențial în prevenirea inițierii fumatului la adolescenți și tineri. Întrucât efectul protectiv al AFMI scade odată cu vârsta, intervențiile ar trebui să vizeze vârstele fragede, înainte ca fumatul să devină un comportament obișnuit.

Adoptarea unor politici publice care să încurajeze activitatea fizică și să limiteze expunerea la fumat în rândul copiilor și adolescenților ar putea contribui semnificativ la reducerea incidenței acestui obicei dăunător.