Enurezisul nocturn este mai frecvent la copiii cu apnee obstructivă de somn

Apneea obstructivă de somn (AOS) este o tulburare de respirație în timpul somnului, caracterizată prin episoade repetate de obstrucție a căilor aeriene superioare, perturbând tiparele normale de somn. Prevalența apneei la copii este raportată între 1% și 4%, cu un vârf de incidență între 3 și 6 ani, atunci când țesutul limfatic este cel mai mare în raport cu volumul subiacent.
Apneea obstructivă de somn la copii poate duce la probleme semnificative de sănătate, cum ar fi performanțe școlare slabe, deficite neurocognitive, anomalii metabolice, probleme cardiovasculare și dezvoltare craniofacială afectată. Studiile anterioare au arătat o relație între problemele respiratorii nocturne și malocluzie, impactând dezvoltarea craniofacială. Respirația nazală este esențială pentru creșterea dentofacială corespunzătoare, iar obstrucția căilor respiratorii superioare poate duce la anomalii dentare și faciale.

Nocturnul enurezis este definit ca incontinența intermitentă în timpul somnului, prevalența sa scăzând odată cu vârsta. Enurezis este o preocupare comună la copii, afectând între 2% și 15% dintre aceștia. În rândul copiilor cu apnee, prevalența enurezisului poate fi semnificativ mai mare, variind între 10% și 40%.

Studiul de la Universitat Internacional de Catalunya, Barcelona

Cercetătorii și-au propus să determine prevalența enurezisului la copiii cu apnee, efectul adenoidectomiei și amigdalectomiei (AA) asupra enurezis și a lățimii arcadelor dentare, comparativ cu copiii sănătoși fără probleme respiratorii. Participanții au fost împărțiți în două grupuri de vârstă: 2–<5 ani și ≥5–12 ani.

Ipoteze:

• Enurezis este mai prevalent la copiii cu apnee.
• Copiii cu apnee au arcade dentare mai înguste decât copiii sănătoși.
• AA îmbunătățește simptomele enurezisului la copiii cu apnee.

Metodologie

• Participanți: 298 de copii cu vârste între 2 și 12 ani, împărțiți în grupul experimental (130 cu apnee) și grupul de control (168 fără probleme respiratorii).
• Diagnoză apnee: Realizată prin polisomnografie, determinând indicele apnee-hipopnee (IAH).
• Evaluarea enurezisului: Folosind Chestionarul Pediatric de Somn (CPS), completat de părinți.
• Măsurători dentofaciale: Lățimile intercanine și intermolare ale arcadelor superioare și inferioare, măsurate pe modele de ghips.
• Intervenție: Copiii cu apnee au suferit AA și au fost reevaluați după un an.
• Analiză Statistică: Teste t Student, U Mann–Whitney, Chi-pătrat, cu un nivel de semnificație de p < 0,05.

Rezultate

• Prevalența enurezisului: 39,2% la copiii cu apnee comparativ cu 28% în grupul de control (p = 0,04).
• Efectul AA asupra enurezis: După AA, prevalența enurezisului la copiii cu apnee a scăzut la 20% (p < 0,001), 49% dintre aceștia prezentând rezoluția completă a enurezisului.
• Influența Vârstei: Copiii sub 5 ani au avut o prevalență mai mare a enurezisului atât în grupul cu apnee, cât și în grupul de control, dar diferențele nu au fost semnificative statistic.
• IAH și enurezis: Copiii cu apnee și enurezis au avut valori IAH ușor mai mari decât cei fără enurezis, dar diferența nu a fost semnificativă.
• Caracteristici Dentofaciale: Copiii cu apnee au avut arcade dentare semnificativ mai înguste decât copiii sănătoși (p < 0,05). Cei cu apnee și enurezis au avut lățimi intermolare și mai înguste decât cei fără enurezis.

Studiul a evidențiat o asociere semnificativă între apnee și enurezis la copii. Prevalența mai mare a enurezisului la copiii cu apnee sugerează că enurezisul poate fi considerat un semn al problemelor respiratorii nocturne. AA a dus la îmbunătățiri semnificative ale simptomelor enurezisului, aproximativ jumătate dintre copiii cu apnee și enurezis experimentând rezoluția completă a enurezisului după intervenție.

Observația că copiii cu apnee au arcade dentare mai înguste subliniază impactul problemelor respiratorii asupra dezvoltării craniofaciale. Aceste constatări sugerează necesitatea unor evaluări interdisciplinare, implicând pediatri, otorinolaringologi și ortodonți, pentru a aborda în mod eficient atât problemele respiratorii, cât și cele dentofaciale.

Concluzii

• Enurezisul ca indicator al apneei obstructive de somn: Enurezis poate fi considerat unul dintre primele semne ale apneei la copii.
• Prevalență crescută a enurezis la copiii cu apnee: Copiii cu AOS au o prevalență semnificativ mai mare a enurezisului comparativ cu cei sănătoși.
• Efectul benefic al AA: Adenoidectomia și amigdalectomia au condus la îmbunătățiri semnificative ale enurezisului la copiii cu apnee.
• Arcade dentare Înguste: Copiii cu apnee prezintă arcade dentare mai înguste, în special cei cu enurezis.
• Importanța evaluărilor interdisciplinare: Abordarea multidisciplinară este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul eficient al apneei și enurezis la copii.

Implicări clinice

Recunoașterea enurezisului ca potențial marker clinic al AOS este crucială pentru intervenția timpurie. Utilizarea CPS în evaluările inițiale poate ajuta la identificarea cazurilor potențiale de AOS. Informarea părinților despre posibilitatea îmbunătățirii enurezisului după AA și despre importanța evaluărilor ortodontice poate îmbunătăți semnificativ rezultatele pacienților.

Limitări ale studiului

• Selecția Eșantionului: Eșantion non-aleatoriu și diferențe în dimensiunea grupurilor.
• Metodologie: Utilizarea CPS în locul polisomnografiei pentru grupul de control.
• Răspunsurile părinților: Posibile inexactități datorate neobservării directe a comportamentului de somn al copiilor.

Direcții viitoare de cercetare

Studiile viitoare ar trebui să includă eșantioane mai mari și metode alternative de colectare a datelor privind comportamentul de somn pentru a confirma și extinde aceste constatări.

sursa: MedicalXpress