Dieta mediteraneană poate atenua riscul genetic de obezitate la copiii europeni

Un nou studiu publicat în Pediatric Obesity pe 15 mai 2025 explorează interacțiunea dintre factorii genetici și aderența la dieta mediteraneană în predicția riscului de obezitate la copii și adolescenți. Studiul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de 1.982 de copii europeni cu vârste între 2 și 16 ani, ca parte a proiectului IDEFICS/I.Family.

Context

Obezitatea infantilă este o afecțiune multifactorială, influențată atât de factori genetici, cât și de comportamente modificabile precum alimentația. Progresele recente în genetica umană au permis calcularea unui scor poligenic de risc pentru IMC (BMI-PRS) pe baza variantelor genetice identificate prin studii de asociere la nivelul întregului genom (GWAS).

Pe de altă parte, dieta mediteraneană, bogată în fructe, legume, leguminoase, ulei de măsline, pește și cereale integrale, este recunoscută pentru efectele sale pozitive asupra sănătății cardiometabolice, inclusiv la copii.

Despre studiu

Studiul a evaluat:

• Aderența la dieta mediteraneană, prin Mediterranean Diet Score (MDS)

• Riscul genetic de obezitate, prin scorul BMI-PRS

• Evoluția IMC-ului și a circumferinței taliei (WC) la momentul inițial, după 2 ani și după 6 ani

Participanții au provenit în mare parte din familii cu statut socioeconomic mediu spre ridicat, iar aderența la dieta mediteraneană a fost intermediară și susținută pe parcursul celor 6 luni de monitorizare inițială.

Rezultate

La momentul inițial (baseline)

• Un MDS mai ridicat a fost asociat cu valori mai scăzute ale WC

• Un scor genetic BMI-PRS mai mare a prezis IMC și WC mai mari

• Relația dintre BMI-PRS și IMC a fost mai puternică în prezența unui MDS mai mare – indicând o posibilă expresie mai precoce a riscului genetic în copilărie timpurie

La vizita de urmărire după 2 ani

• MDS mai mare a atenuat efectul BMI-PRS asupra IMC

• Aderența mai bună la dieta mediteraneană a fost asociată cu creștere ponderală mai redusă în rândul copiilor cu risc genetic crescut

La urmărirea la 6 ani

• Nu s-au identificat asocieri semnificative între MDS și adipositate în analiza longitudinală

• Cu toate acestea, consumul mai mare de legume și leguminoase a fost asociat cu un risc mai scăzut de obezitate, indiferent de riscul genetic

„Asigurarea unei aderențe ridicate la dieta mediteraneană în copilărie rămâne o strategie-cheie pentru prevenirea obezității timpurii, care, odată instalată, tinde să persiste în adolescență și la vârsta adultă.”
– Concluziile autorilor

Concluzii

Studiul oferă dovezi că:

• Aderența la dieta mediteraneană poate modula influența genetică asupra obezității

• Efectele protectoare ale alimentației sunt mai puternice în copilăria timpurie

• Interacțiunile dintre gene și dietă pot varia în funcție de vârstă și dezvoltare biologică

Aceste rezultate subliniază importanța intervențiilor nutriționale timpurii, mai ales în rândul copiilor cu antecedente familiale sau predispoziții genetice pentru obezitate.

Puncte forte și limitări

Puncte forte:

• Dimensiune mare a eșantionului

• Repetarea măsurătorilor în timp (fenotipare longitudinală)

• Evaluarea standardizată a dietei

Limitări:

• Auto-raportarea dietei și activității fizice poate introduce erori de memorie sau raportare

• PRS-ul utilizat nu include toate variantele genetice posibile

• Incompletitudinea datelor pentru toți participanții reduce puterea statistică