De la gângurit la gândire: abilitățile cognitive din copilărie timpurie pot prezice performanța intelectuală la vârsta adultă

Un studiu publicat pe 17 iunie 2025 în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) arată că semnele timpurii ale dezvoltării cognitive, observabile încă de la vârsta de 7 luni, pot oferi indicii despre abilitatea cognitivă a unei persoane la vârsta adultă. Cercetarea, realizată de specialiști de la University of Colorado Boulder, subliniază și rolul crucial al mediului timpuriu în formarea funcțiilor cognitive, sugerând inclusiv o posibilă legătură cu riscul de demență la vârste înaintate.

Context

Capacitatea cognitivă generală (cunoscută și sub denumirea de GCA) reprezintă o măsură compozită a aptitudinilor mentale, cum ar fi învățarea, raționamentul, înțelegerea și rezolvarea de probleme. Studiile anterioare au demonstrat că această capacitate este relativ stabilă de-a lungul vieții. De exemplu, scorurile de inteligență măsurate la vârsta de 8 ani se mențin relativ constante la vârsta de 30 de ani și corelează puternic cu scorurile obținute la 60 de ani sau chiar la 90 de ani.

Totuși, puține cercetări au explorat dacă semnale observabile în perioada de sugar pot oferi informații despre funcționarea cognitivă ulterioară.

Despre studiu

Echipa condusă de Daniel Gustavson și Chandra Reynolds a analizat datele din Colorado Longitudinal Twin Study, un proiect de anvergură început în 1985, care urmărește dezvoltarea a peste 1.000 de perechi de gemeni din regiunea Colorado.

La vârsta de 7 luni, bebelușii au fost evaluați prin șapte măsuri ale cogniției, inclusiv:

• Preferința pentru noutate (alegerea jucăriilor noi față de cele cunoscute)

• Capacitatea de concentrare pe o sarcină

• Vocalizarea și interacțiunea socială

Ulterior, aceiași indivizi au fost evaluați periodic până la vârsta adultă, iar scorurile obținute la 7 luni au reușit să prezică aproximativ 13% din variația capacității cognitive la 30 de ani. Dintre măsurile timpurii, preferința pentru noutate și orientarea spre sarcină au fost cei mai buni predictori.

Rolul genelor și al mediului

Pentru a evalua influența genetică și a mediului, autorii au comparat:

• Gemenii monozigoți (care împărtășesc 100% din gene)

• Gemenii dizigoți (care împărtășesc aproximativ 50% din materialul genetic)

Rezultatele au arătat că genele contribuie semnificativ la dezvoltarea cognitivă, explicând aproximativ 50% din variațiile GCA până la vârsta de 30 de ani. Însă, mediul timpuriu – înainte de vârsta de 2 ani – explică aproximativ 10% din această variație.

Acest rezultat este remarcabil, deoarece evidențiază importanța perioadei preșcolare în formarea performanței cognitive pe termen lung.

Implicații asupra îmbătrânirii cognitive

Chandra Reynolds, co-autoare și specialistă în neuroștiințele îmbătrânirii, sugerează că declinul cognitiv nu începe la mijlocul vieții, ci este o reflectare a unui proces întins pe tot parcursul vieții. Astfel, intervențiile educaționale timpurii sau stimularea cognitivă în copilărie ar putea contribui la menținerea funcției cognitive la vârste avansate.

Scorul poligenic – un nou instrument de predicție

Cercetătorii au utilizat și scoruri poligenice – un indicator bazat pe combinații de variante genetice asociate cu inteligența – pentru a prezice GCA la vârsta adultă. Aceste scoruri, calculate din date genetice obținute prin salivă sau sânge, au corelat puternic cu scorurile cognitive măsurate la bebeluși, confirmând valoarea predictivă a acestui instrument.

Concluzii

• Dezvoltarea cognitivă începe mult mai devreme decât se credea anterior – chiar înainte de vârsta de 1 an.

• Mediul timpuriu joacă un rol esențial, cu efecte ce pot persista decenii întregi.

• Evaluările simple din copilăria timpurie pot contribui la identificarea timpurie a copiilor cu risc de tulburări cognitive sau performanță scăzută.

• Combinația dintre date comportamentale, genetice și de mediu oferă o nouă perspectivă asupra modului în care se formează inteligența umană.

Acest studiu deschide calea pentru viitoare intervenții personalizate în educație și sănătate publică, cu potențial de prevenire a declinului cognitiv și optimizare a funcționării mentale pe tot parcursul vieții.