Cum încurajăm curiozitatea copiilor?

Copiii au o tendință înnăscută de a fi curioși, iar curiozitatea stă la baza interesului lor pentru a explora lumea și a afla cât mai multe despre ea: la început prin simțuri (mirosul mamei, vocea ei și trăsăturile feței), apoi prin manipularea obiectelor cu care se joacă și prin explorarea de noi zone pe măsură ce învață să meargă, iar mai târziu prin jocuri și întrebările pe care le pun adulților.

Curiozitatea plină de entuziasm a copiilor poate fi încurajată dacă nevoia lor de a explora este stimulată. Treptat, curiozitatea devine motorul intern pentru a învăța (curiozitatea este o motivație intrinsecă) și pe măsură ce copilul explorează și descoperă, aceste experiențe contribuie la dezvoltarea lui pe toate planurile (emoțional, intelectual, social, fizic, etic).

• Încercați să observați care sunt activitățile și lucrurile care îi atrag pe cei mici și susțineți-le acest interes natural, fără să încercați să le impuneți pe cele pe care v-ar plăcea să le exploreze mai mult. Când copiii se implică în activități care le captează interesul și atenția, învață mai mult (fiind o motivație care vine din interior). Dacă micuțul e atras de muzică, cântați-i, dansați împreună, oferiți-i cât mai multe ocazii să fie în contact cu muzica. Dacă își arată interesul pentru benzile desenate, citiți-le împreună și oferiți-i cât mai multe astfel de desene pe care să le descopere, dacă îi plac pietrele, lăsați-l să le aducă acasă și să le colecționeze.
• Creați un mediu sigur în care bebelușii și copiii mici să se poată juca, astfel încât să evitați situațiile în care trebuie să îi limitați constant și să le spuneți „nu”, descurajându-i. De exemplu, asigurați sertarele și colțurile pieselor de mobilier, îndepărtați obiectele ascuțite sau care ar putea cădea etc, în loc să fiți nevoiți să le spuneți frecvent „Nu pune mâna!”, „Nu ai voie acolo!”.
• Cei mici sunt atrași și intrigați de lucruri care adulților li se pot părea banale: picăturile de ploaie care se scurg pe geam, roțile unei mașini de jucărie care se învârt, gâzele de afară etc. Chiar dacă nu vorbesc încă, povestiți-le celor mici despre aceste lucruri care îi fascinează.
• Oferiți-le materiale cu care să se joace, nu doar jocuri și jucării care au scopuri și moduri precise de utilizare. Nisipul, plastilina, pietrele, apa, hârtia și orice alte materiale sigure le oferă copiilor posibilitatea să se joace cu texturile, formele, culorile, greutatea și să găsească modalități proprii prin care să le utilizeze.
• În cazul jucăriilor, explorarea independentă este mult mai benefică, pentru că micuții găsesc mult mai multe moduri de a se juca cu ele decât dacă adulții le arată de la început cum să se joace.
• Multitudinea de întrebări pe care micuții încep să le pună (ce, de ce, cum, când, cine) poate pune la încercare răbdarea și cunoștințele părinților. Chiar dacă uneori răspunsurile par logice și/sau amuzante din perspectiva unui adult, răspundeți cu calm și pe înțelesul lor. În situațiile în care nu știți răspunsul, recunoașteți într-un mod care să încurajeze curiozitatea („Nu știu, dar hai să aflăm! Tu ce crezi despre asta?”), iar o căutare pe internet vă ajută să găsiți repede răspunsul.
• Ținând cont de vârsta și abilitățile copiilor, introduceți frecvent în mediul lor noi obiecte care să le suscite interesul și faceți împreună noi activități (pregătirea unei noi rețete, plimbarea într-un nou parc, cumpărăturile într-un alt magazin etc).
• Plimbările afară sunt un prilej pentru cei mici să descopere insectele, frunzele căzute, pietrele (fiind aproape de nivelul ochilor lor), de aceea lăsați-le libertatea să le analizeze.
• Cititul cărților îi ajută pe copii să afle și să înțeleagă mai multe despre lumea din jur, de aceea citiți-le de când sunt mici, lăsați-i să aleagă singuri cărțile și poveștile pe care vor să li le citiți și încurajați-i să citească singuri când deprind această abilitate.
• Puneți-le întrebări deschise în locul celor închise (care implică doar un răspuns - „da” sau „nu”), pentru a-i încuraja să vă povestească și să dezvolte pe marginea ideilor, intereselor și gândurilor lor („Cum a fost...?”, „De ce e galben culoarea ta preferată?”). 

Totodată, curiozitatea și interesul părinților pentru ce se întâmplă în jurul lor sunt modele pentru cei mici, care stimulează curiozitatea lor. Pe de altă parte, curiozitatea poate fi inhibată de:

• frică (cei mici vor rămâne în mediul familiar și vor evita să exploreze necunoscutul);
• dezaprobări frecvente (când copiii sunt limitați constant prin „nu face asta”, „nu ai voie asta”, interesul lor pentru a explora va scădea);
• absența unui părinte care să îl susțină și să îl încurajeze atunci când încearcă lucruri noi.