Cercetătorii descoperă cum stresul matern și depresia pot lăsa o urmă de durată asupra ADN-ului sugarilor

Un studiu recent în Translational Psychiatry a explorat legătura dintre depresia și stresul matern în perioada perinatală și metilarea ADN-ului (DNAm) la sugari. Aceste condiții afectează un număr semnificativ de mame și pot influența dezvoltarea copilului în moduri semnificative.
Cercetătorii au utilizat date din cohorta canadiană CHILD, implicând 131 de perechi mamă-copil. Evaluările depresiei și stresului au fost realizate în al doilea și al treilea trimestru de sarcină și la 6 și 12 luni postpartum, folosind instrumente validate precum Chestionarul de Depresie al Centrului pentru Studii Epidemiologice și Scala Percepută a Stresului.

Metilarea ADN-ului a fost măsurată în celule mononucleare din sânge de cordon ombilical (CBMC) la naștere și în celule mononucleare din sânge periferic (PBMC) la 12 luni. Analizele statistice au inclus modele de regresie liniară robuste și ajustări pentru factori confuzivi potențiali, cum ar fi statutul de atopie și expunerea prenatală.

Rezultate cheie

• Asocieri prenatale: Depresia maternă prenatală a fost asociată cu diferențe în metilarea ADN-ului la 2 situri CpG, iar stresul prenatal la 8 situri CpG în CBMC. Un singur sit CpG a fost comun ambelor condiții.
• Asocieri postnatale: Depresia postnatală a fost asociată cu diferențe în metilarea ADN-ului la 11 situri CpG, iar stresul postnatal la 8 situri CpG în PBMC la 12 luni. Nu a existat suprapunere între siturile asociate cu depresia și cele cu stresul postnatal.
• Persistența efectelor: Analizele de sensibilitate au arătat că majoritatea asocierilor au rămas semnificative după ajustări suplimentare, sugerând un impact robust al expunerii cumulative la stres și depresie.

Implicații clinice și biologice

• Modificările în metilarea ADN-ului pot influența expresia genelor implicate în dezvoltarea neurocognitivă și comportamentală a copilului. Gene precum BRD2 și ERC2, identificate în studiu, sunt asociate cu tulburări neurodezvoltamentale, inclusiv epilepsie și ADHD. Mecanismele propuse includ:
• Axa HPA: Activarea cronică poate modifica programarea epigenetică prin niveluri crescute de cortizol.
• Transmiterea prin laptele matern: Cortizolul și alți factori de stres pot fi transmiși copilului, afectând dezvoltarea epigenetică.

Limitări ale studiului

• Dimensiunea relativ mică a eșantionului și lipsa replicării în alte studii.
• Evaluarea metilării ADN-ului în celule sanguine, care poate să nu reflecte modificările din țesuturi specifice, cum ar fi creierul.

Concluzii

Studiul evidențiază o legătură semnificativă între depresia și stresul matern perinatal și modificările epigenetice la sugari în primul an de viață. Aceste descoperiri subliniază importanța monitorizării și intervenției timpurii în sănătatea mentală maternă pentru a preveni potențiale efecte adverse asupra dezvoltării copilului. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate și a explora mecanismele subiacente.

sursa: News Medical