Ce efecte are abuzul în copilărie asupra creierului?

Potrivit unui studiu publicat în American Journal of Psychiatry, efectele de lungă durată ale anumitor experienÈ›e traumatice È™i abuzuri severe trăite în copilărie pot conduce la o structură È™i funcÈ›ionare anormală a celulelor de la nivelul cortexului cingular anterior. Această regiune joacă un rol important în reglarea emoÈ›iilor È™i a stărilor psihice.

Cercetătorii consideră că aceste modificări contribuie la apariÈ›ia unor comportamente de tipul celor depresive sau suicidale. IzolaÈ›ia electrică a fibrelor nervoase este crucială, iar acest proces are loc în primele două decade de viață.

Pentru o funcÈ›ionare È™i organizare optimă a creierului, semnalele electrice transmise de neuroni vor avea nevoie să parcurgă distanÈ›e mari pentru a ajunge la celule din alte regiuni. Axonii mai lungi ai neuronilor de acest tip sunt în general înveliÈ›i de o teacă lipidică, numită mielină. Straturile de mielină protejează axonii È™i îi ajută să conducă semnalul electric mai eficient. Mielina se acumulează progresiv (printr-un proces numit mielinizare) preponderent în perioada copilăriei, iar apoi continuă să se maturizeze până la tinereÈ›e.

Studii mai vechi au arătat anomalii semnificative ale substanÈ›ei albe de la nivelul creierului unor indivizi care au fost abuzaÈ›i în copilărie (substanÈ›a albă este alcătuită în cea mai mare parte din miliarde de fibre nervoase mielinizate puse laolaltă), dar, pentru că aceste observaÈ›ii au fost făcute cu ajutorul RMN-ului, nu s-a putut obÈ›ine o imagine destul de clară încât să se poată spune cu certitudine care dintre fibrele ce se găseau în substanÈ›a albă fuseseră afectate.

Pentru a beneficia de o imagine de ansamblu a modificărilor microscopice ce s-au petrecut în creierul adulÈ›ilor afectaÈ›i, cercetătorii au reuÈ™it să compare mostre post-mortem din creierul a trei categorii diferite de adulÈ›i:

• indivizi care s-au sinucis, au suferit de depresie È™i aveau un istoric de abuz în copilărie;
• cei care au suferit de depresie È™i s-au sinucis, dar nu au avut experienÈ›e traumatice în copilărie;
• indivizi care nu au suferit de boli psihice È™i nici nu au avut istoric de abuz în copilărie.

Astfel, cercetătorii au descoperit că grosimea înveliÈ™ului de mielină a fibrelor nervoase a fost redusă în proporÈ›ii semnificative doar în creierul celor care fost abuzaÈ›i în copilărie. Au fost descoperite È™i alterările moleculare ce afectează în mod selectiv celulele responsabile de generarea È™i întreÈ›inerea stratului de mielină. De asemenea, s-au găsit creÈ™teri ale diametrelor în rândul celor mai mari axoni, iar cercetătorii speculează că împreună, toate aceste modificări pot afecta cuplarea funcÈ›ională între cortexul cingular È™i nucleus accumbens (arii cerebrale în legătură directă cu controlul emoÈ›ional, respectiv sistemul recompensă È™i satisfacÈ›ie) È™i contribuie la procesarea emoÈ›ională disfuncÈ›ională în rândul celor care au fost victimele abuzurilor în copilărie.

Cercetătorii concluzionează că agresiunea asupra copilului poate, în cele din urmă, să distrugă o serie de functii neurale de la nivelul cortexului cingular anterior. Chiar dacă oamenii de È™tiință nu È™tiu încă locul precis la nivel cerebral, perioada exactă din timpul dezvoltării È™i cum de sunt suficiente aceste modificări la nivel molecular pentru a avea un efect suficient de puternic încât să afecteze reglarea emoÈ›iilor È™i ataÈ™amentul, aceÈ™tia sunt pregătiÈ›i să exploreze în continuare cu ajutorul unor studii viitoare.

Sursa: Medical Xpress