Cântatul copiilor poate îmbunătăți relațiile cu părinții și înlesnește dezvoltarea lor

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, arată că părinții care le cântă copiilor beneficiază de o legătură mai strânsă cu aceștia și pot contribui la îmbunătățirea calității dezvoltării lor. Conform oamenilor de știință, acest efect nu este observat numai la acțiunea de a cânta, ci este valabil și pentru vorbitul cu copiii, murmuratul sau fredonatul în preajma lor.

Autorii explică faptul că inițierea unui astfel de contact între părinte și copil are un efect mai marcat dacă aceștia le cântă copiilor atunci când sunt neliniștiți, înfometați sau lăsați mult timp singuri, compensând într-o oarecare măsură sentimentele negative pe care le simt. Fundamentul acestor descoperiri este reprezentat de incapacitatea bebelușilor de a le comunica părinților prin cuvinte necesitățile, aceștia folosind sunete ce, la bază, sunt similare celor scoase de părinți atunci când fredonează sau cântă o melodie.

Un tip aparte de cântec este cel special pentru bebeluși, denumit în engleză infant-directed singing, caracterizat de un ritm mai încet și de o tonalitate mai înaltă și care poate să nu conțină versuri, întrucât esențială pentru acesta este asigurarea similitudinii cu gânguritul copiilor. Astfel, copiii simt că părinții lor comunică prin intermediul sunetelor pe care le fac cu ei și că sunt înțeleși, iar necesitățile lor sunt îndeplinite, efectul principal fiind reprezentat de o îmbunătățire a relației dintre părinte și copil.

Rezultatele studiului au certificat și o îmbunătățire a reglării emoționale a copiilor a căror părinți le cântau, caracteristicile acestora influențând totodată și starea lor, făcându-i deopotrivă alerți, calmi sau relaxați în funcție de tipul de cântec pe care părinții îl alegeau. Mai mult, grupul de bebeluși născuți înainte de termen a înregistrat o reducere a suferinței din timpul creșterii dacă părinții le cântau melodii cu care îi obișnuiseră anterior, comparativ cu melodii noi, surprinzând pe această cale rolul familiarității în această dinamică.

Cântatul a redus și necesitatea bebelușilor de a plânge, precum și calitatea somnului acestora, copiii deseori stând liniștiți și ascultând părinții în timp ce cântau. De asemenea, s-a înregistrat și o scădere a frecvenței cu care acești copii se trezeau noaptea, în special la bebelușii cărora părinții le-au cântat în timpul sarcinii și imediat după ce s-au născut. Global, efectul acestui obicei a fost unul pozitiv în special asupra bunăstării copiilor incluși în studiu, cel mai pregnant efect fiind cel al cântatului mamei.